Atunci și acum

Este un februarie trist, încă. și rece. Parcă zilele mai bune nu vor să apară, parcă nu ies toate socotelile cum aș vrea, parcă nu înțeleg ce vor alții de la mine, dar nici eu ce doresc de la alții. Oricum ar fi... am scris câteva versuri de  dor . Am desenat o crenguță în caietul de schițe. Am filmat procesul. Vă invit să citiți și să urmăriți. Astăzi este Ziua Internațională a Limbii Materne - dor a fost desemnat cuvânt intraductibil al limbii române, alături de doină. *** Mă încearcă tot felul de emoții în ultima vreme pentru mine una dintre modalitățile de a mă descărca este scrisul cealaltă este desenul plânsul l-am scos de pe listă Nu pentru că nu vreau să plâng ci pentru că nu pot nu pentru că plânsul este pentru cei slabi ci pentru că plânsul este prea puternic. Dorul apare, dispare Mă podidește  ...și doare Dar viața merge înainte. ***

EN> (RO mai jos) Hello everybody, nice to be here again for a while.  Long time of no see. I am starting this post in English with Romanian below. It's my third week in Florida and I am still accommodating with this place, people and schedule. This new cultural experience is very interesting.  Here people are usually smiling when you make visual contact with them - thing that in Romania is unusual and seen as very strange sometimes.  Hi, how are you? it's one of the common phrases they'll tell you when meeting someone, even you don't know the person. It's polite to answer back, don't enter in detail, just say that you are good and ask the other persons about herself/himself. Despite of Romania, here the people are all around the continent, and also from other places outside, like I am. Three days ago I went out with some friends and we stopped at the Mendel Public Library in West Palm Beach. We needed to cross a bridge and...

Labas! Hello! Salut! ¡Hola! Здравейте! In the beginning of July I was a part of  an awesome experience that took place in capital city of Lithuania, in Vilnius. During this time (from 1's of July to 8 of July) I had the chance to meet new people from four diffrent countries: Lithuania, Spain, Bulgaria and also Romania.  The experience was a great opportunity to come in touch with the other people's culture, to to identify myself as a part of my Romanian culture. I've also noticed that we as a group of young people are  similar to each other, even we came from diffrent parts of Europe.  Girls wearing traditional Lithuanian costumes As a group we have learned to function through different games, role-plays, brainstorming and also the big challenge was to go for camping together.  Lighting the fire, hiking and map orientation sounds to be easy in the comfort of our homes, but in the forest or in t...

Iubesc orășelul ăsta mic, vestic și din ce în ce mai cochet în care m-am născut și în care trăiesc. Pe lângă că e din ce în ce mai frumușel cu arhitectura lui Art Noveau, barocă sau alte combinații speciale de stiluri au loc și din ce în ce mai multe evenimente culturale și artistice aici.  Oradea a fost parte a mișcării Art Noveau la nivel mondial zilele trecute - în 9 și 10 iunie. Apoi mai avem o grămadă de evenimente artistice, prea multe pentru a fi enumerate într-un singur articol.  La rubrica de lectură a evenimentelor, după Târgul Gaudeamus care vine anual în oraș, se naște Festivalul Informal de Carte Oradea ( #fico în social media ). Ideea acestui festival este inovatoare, provocatoare și bine-venită pentru dinamica orașului. Sper să ne vedem la cât mai multe evenimente și întâlniri dedicate cărții.  Festivalul Informal de Carte Oradea aflat la prima ediție, reprezintă un șir de evenimente cool legate de carte , autori , editori și cititori ...

Cum îți dai seama că te-ai îndrăgostit de o carte?  Atunci când, chiar dacă abia ai trecut de jumătatea lecturii vrei să îi convingi pe oameni să o citească și nu mai ai răbdare să le vorbești despre ea abia după ce termini de citit. Într-o astfel de situație mă aflu și eu în acest moment și trebuie să recunosc că vreau neapărat să vă scriu despre ea în ajun de Ziua Copilului.  În București este de asemenea în desfășurare Bookfest, iar ca țară invitată participă Statele Unite ale Americii. Deci cartea se potrivește mănușă din aceste puncte de vedere. Eu nu sunt extrem de mare amatoare doar de literatură americană, dar trebuie să recunosc că unii dintre autorii americani reușesc să creeze niște fresce sociale extrem de bine conturate și plauzibile, la fel de întâmplă și în ... Să ucizi o pasăre cântătoare  (eng: To kill a mockingbird ), de Harper Lee.  Am  mai avut tangență cu acest roman în liceu, atunci am citit mai puțin de jumătate și...

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Blaga este unul dintre autorii noștri care regândește firul narativ al legendei Meșterului Manole, fapt care ar fi stat la baza consturirii mănăstirii de la Curtea de Argeș, de pe vremea lui Negru Vodă. Legenda Mănăstirii Argeșului” sau „Legenda Meșterului Manole” este cunoscută în trei versiuni românești, culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu. Cu o temă foarte asemănătoare este cunoscută și balada maghiară „Soția zidarului Kelemen“ sau „Soția zidită“, redată în limba română în traducerea lui Petre Saitiș. Tot cu o tematică foarte asemănătoare se poate cita legenda cetății Rozafa (Kalaja e Rozafës) din nordul Albaniei, construită de iliri în apropiere de actuala localitate Shkodër (Skodra sau Skutari). Lucian Blaga regândește...

Știi perioada aceea în care au trecut sărbătorile de iarnă, dar tot e frig și nu te bucuri de zăpadă, nici de spiritul Crăciunului? Vacanța a trecut, ba mai mult, pentru studenți e sesiune, e stres. Nu putem citi ce vrem noi pentru că avem examene, ca să fiu sinceră, eu mereu citeam altceva între examene și colegii mei mă vedeau un pic sărită din cauza asta. Adevărul e că la ciclul de Masterat e un pic mai ușor. Sunt mult mai puține materii decât în ciclul de licență, bonus - multe dintre evaluări sunt făcute pe bază de proiecte și activitate la seminarii. Așa că îți rămâne mult mai mult timp liber în sesiune, asta dacă nu ai încă un job fulltime - așa n-ai oricum timp să respiri - I know that feeling.  Ca să îmi petrec timpul liber într-un mod constructiv, am început să urmăresc canaluri de youtube cu pictură, ilustrații, desen în creion și alte chestii extrem de faine - care mie îmi ies și nu prea. Lor le ies așa bine că parcă s-ar fi născut desenând, dar de fapt,...

Strada rece de cartier gri-cenușiu într-o zi mohorâră de decembrie.  O tânără slăbuță, îmbrăcată cu o geacă  fâș plimbă copilul de mână. Băiețelul e blond cu ochii mari, albaștri, iar căciulița de capul lui lasă să se vadă o parte din bretonul de sub ea. La câțiva pași distanță doi oameni ai străzii împart o bucată uscată de pâine. Este frig, iar eu merg mai departe. Trotuarul e ud de la ploaia din timpul nopții, suflă un vânt rece și tăios. Din teii de pe marginea trotuarului au rămas doar lemne înghețate. Traversez strada și ajung lângă benzinăria lângă care leșinase un om în stare de ebrietate alaltăieri.  Mă opresc câteva secunde și rememorez nedumerirea noastră, a trecătorilor. O fi mort? Nu mișcă.. Rememorez mișcările și încercările omului de a se ridica. Ajunge într-un final ambulanța, cei doi brancardieri îl așează pe bărbat pe o targă și îl urcă în salvare. Salvarea rămâne pe loc.  Este frig, iar eu merg mai departe. Mă dezmeticesc din ...

O iubesc pe Isabel Allende pentru scrierile ei, o spun acum și oricui mai întreabă. :) Cărțile ei sunt o adevărată desfătare, indiferent de moment.  Incipit "Irina Bazili a început să lucreze la Lark House, care se afla în Berkeley, la margine, în anul 2010. Avea 23 de ani împliniți și prea puține iluzii, căci de la 15 tot schimbase locuri de muncă în mai multe orașe." Despre carte Irina Bazili se angajează la căminul de bătrâni, Lark House, unde, deși foarte tânără, devine angajata cea mai iubită. Ajunge asistenta personală a Almei Belasco. Cartea este structurată pe mai multe planuri, fiecare personaj are propria poveste foarte bine construită.  Irina Bazili este o tânără de origine basarabeană, cu un trecut marcat de lipsuri în țara natală, părinți alcoolici în SUA și un tată vitreg care o folosește în pornografie infantilă. În celălalt plan aflăm povestea Almei Belasco (acum vârstnică în Lark House), de la micuța evreică trimisă de părinți ...

Într-o zi mi-am propus să-i înțeleg pe ceilalți.  Să  înțeleg de ce e vecinul de la patru își aprinde țigara în scară, de ce profesoara din gimnaziu era mereu irascibilă, de ce oamenii zâmbesc mult mai puțin, iar unii copii nu mănâncă tot din farfurie ... Am stat și m-am gândit, această încercare este aproape imposibilă pentru că eu nu m-am înțeles încă pe mine. N-am înțeles de ce mă las uneori copleșită de lene, de ce am lăsat oameni dragi să plece din viața mea, de ce încerc să țin legătura cu alții și mi se rupe sufletul că ei nu înțeleg ce simt eu. De ce simt că am încă lacune în exprimare și de ce din lumea asta atât de complexă eu înțeleg atât de puțin?

sursa Am găsit pe youtube un clip foarte fain, are cam 4 minute și în el câteva femei sunt rugate să își amintească de ele însele în copilărie. Acele patru minute le-am petrecut în fața monitorului și m-au făcut să mă gândesc la copilul care am fost cândva. M-am gândit și eu bine, cum eram eu în copilărie? Retrasă, naivă și puțin complexată. Îi spun Biancăi de acum vreo doisprezece ani, ba chiar mai mulți, că e momentul să stea mai dreaptă și să zâmbească mult mai des. Îi spun că a fost o curajoasă pentru că a depășit problemele de sănătate. Voi fi și mai specifică, să mă scuzați, vă rog! Bianca, draga mea, ești un copil cuminte, matematica nu îți place și știu că nu îți va plăcea niciodată, asta este. Învățătoarea ta, ba chiar și diriginta vor avea impresia că e necesar să înveți mai multă matematică, eu îți spun că până acum am supraviețuit cu câteva calcule simple. Nu-ți place matematica, bun, dar ai altă oportunitate: citește! Citește tot ce poți și tot ce îți recomandă...

Toamna aceasta zbuciumată îmi scutură frunzele Toate se ruginesc și îmi cad covor la picioare Toamna aceasta zbuciumată îmi plouă pe suflet Toate ploile îmi curg în valuri la picioare, dar sufletul zâmbește Mi-am deschis mai larg ochii ca să intre prin ei toate culorile toamnei, iar culorile acestea mi-au rămas imprimate pe retină, așa că o să le țin minte toată viața. E al doilea an în care toamna îmi aduce iar schimbări măricele în viață. Nu e toamna anotimpul schimbărilor? Unul dintre cele patru anotimpuri ale schimbărilor, da..

Vă mai amintiți de Copilul divin ? A fost prima carte pe care am citit-o de la Pascal Bruckner, lectură ce m-a lăsat consternată și pe care mi-o amintesc destul de bine chiar și acum, deși am citit-o cu doi ani în urmă.  Hoții de frumusețe este la fel de incitantă, iar situațiile sunt ceva mai diversificate. Facem cunoșțință cu poveștile a două personaje, Benjamin Tholon și tânăra doctor psihiatru, Mathilde, cărei bărbatul i se destăinuie.  Benjamin Tholon ajunge la psihiatru deoarece cu ceva vreme în urmă a fost, de voie de nevoie, un hoț de frumuseți. Mai exact, după ce a rămas captiv pe o autostradă înzăpezită alături de iubita sa Heléne, cei doi și-au găsit refugiu în casa excentricilor soți Francesca și Jérome Steiner. Fără să vrea, Benjamin află că cei doi soți au o manie, răpesc tinere frumoase pe care le țin captive timp de câteva luni pentru a le urâți. „pentru a ispăşi crima de a fi frumoasă.[…]. Încarcerăm femei frumoase sub acea...

Este târziu iar ochii mei rămân încă deschiși.  Prin roleta din geam pătrund câteva raze de la iluminatul public. Mâinile mele par plictisite în așternut. Lovite de lumina portocalie a becului din stradă, par a fi cu un contur ușor amorf. Par cam scheletice acum cu toate că în realitate mâinile mele sunt ușor durdulii, iar degetele un pic groase.  În semi-întuneric ele-mi capătă eleganța unor degete de pianistă. M-am resemnat, eu n-am știut să cânt vreodată la pian, iar aparența degetelor elegante a plecat odată cu primele clipiri în nopate. Nu mă plâng, când ridic un picior de sub plapumă pare de dansatoare. Dansatoare ce și-a ratat tangoul pentru că și-a rupt un toc. Floarea roșie din păr s-a ofilit iar rochia strânsă pe corp îi evidențiază șoldurile. Dansatoarea așteaptă, nu știu exact ce, pentru că îmi duc piciorul la loc sub plapumă. Clipesc de trei ori și intuiesc că este ora două. Două ore visate cu ochii deschiși în noapte. Am fost pianistă și dansa...

fotografie realizată într-un magazin de jucării, îmi aparține Am fost foarte încrezătoare. Am vrut neapărat să cumpăr ceva românesc pentru prietena mea, care întâmplător a împlinit șase ani. Am zis că șase ani este o vârstă la care nimic nu te bucură mai mult decât o păpușică primită în dar. Eu cel puțin așa eram, ( ce tot spun? ), și acum m-aș bucura foarte tare dacă cineva s-ar gândi să-mi ofere o păpușă. Așa că m-am motivat îndeajuns încât să stau douăzeci de minute în stația de autobuz, să urc în mijlocul de transport și să mă dau jos la un centru comercial. Acolo știam sigur că am să o găsesc pe Cătălina, născută din mâini de români undeva în Arad. Să nu mă considerați deja ultra-naționalistă, am o scuză. Păpușile de la firma româneasca mi se par simpatice, cu un chip plăcut și blajin și cu o vestimentație frumoasă, plus un preț accesibil. Am vrut ca prietena mea de șase anișori să se joace și ea cu surorile mai tinere ale păpușilor cu care mă jucam eu, și mult mai pro...