Atunci și acum

                          Era o seară de vară toridă, mai caldă decât serile lunii august din anul acesta. Timpul parcă era de partea noastră, nimic impresionant în cartier, adică în fața blocului, cât pot cuprinde eu cu privirea de la geamul camerei. Internetul și Facbook mă ajutau și atunci, la fel cum mă ajută și acum să îmi măresc raza vizuală și să trec dincolo de ce pot vedea afară pe geam. Cineva postează un video scurt din centru orașului, se vede primăria, iar dincolo de ea fum și foc. Prima mea reacție a fost: arde primăria! Caut alte surse și găsesc Palatul greco-catolic în flăcări. Fotografii și filmulețe semi-blurate, live-uri din Piața Unirii. Oameni dezorientați și speriați. Ovi D. Pop   Abia a doua zi, după lupte de câteva ore pe care pompierii le-au avut cu focul în noaptea precedentă, am putut să vedem ce a rămas în picioare. Pe 25 august se împlinesc doi ani de la incident.  Azi, mâine și poi...

Iubesc orășelul ăsta mic, vestic și din ce în ce mai cochet în care m-am născut și în care trăiesc. Pe lângă că e din ce în ce mai frumușel cu arhitectura lui Art Noveau, barocă sau alte combinații speciale de stiluri au loc și din ce în ce mai multe evenimente culturale și artistice aici.  Oradea a fost parte a mișcării Art Noveau la nivel mondial zilele trecute - în 9 și 10 iunie. Apoi mai avem o grămadă de evenimente artistice, prea multe pentru a fi enumerate într-un singur articol.  La rubrica de lectură a evenimentelor, după Târgul Gaudeamus care vine anual în oraș, se naște Festivalul Informal de Carte Oradea ( #fico în social media ). Ideea acestui festival este inovatoare, provocatoare și bine-venită pentru dinamica orașului. Sper să ne vedem la cât mai multe evenimente și întâlniri dedicate cărții.  Festivalul Informal de Carte Oradea aflat la prima ediție, reprezintă un șir de evenimente cool legate de carte , autori , editori și cititori ...

Strada rece de cartier gri-cenușiu într-o zi mohorâră de decembrie.  O tânără slăbuță, îmbrăcată cu o geacă  fâș plimbă copilul de mână. Băiețelul e blond cu ochii mari, albaștri, iar căciulița de capul lui lasă să se vadă o parte din bretonul de sub ea. La câțiva pași distanță doi oameni ai străzii împart o bucată uscată de pâine. Este frig, iar eu merg mai departe. Trotuarul e ud de la ploaia din timpul nopții, suflă un vânt rece și tăios. Din teii de pe marginea trotuarului au rămas doar lemne înghețate. Traversez strada și ajung lângă benzinăria lângă care leșinase un om în stare de ebrietate alaltăieri.  Mă opresc câteva secunde și rememorez nedumerirea noastră, a trecătorilor. O fi mort? Nu mișcă.. Rememorez mișcările și încercările omului de a se ridica. Ajunge într-un final ambulanța, cei doi brancardieri îl așează pe bărbat pe o targă și îl urcă în salvare. Salvarea rămâne pe loc.  Este frig, iar eu merg mai departe. Mă dezmeticesc din ...

Ieri, 12 octombrie 2012 a fost sărbătorită ziua orașului Oradea, prilej de a lua parte la diferite manifestații culturale și de vizitat obiective turistice. Eu una am vizitat Turnul Primăriei de unde am surprins niște cadre grozave de deasupra orașului romantic cu cărămizi roșii.   Spun oraș romantic pentru că orice loc unde oamenii au trăit,au iubit și au visat la o viață mai bună e romantic.   Fiecare clădire, depou,acoperiș a văzut multe, clădirile astea au fost acolo pe timpul războiului, în ele se adăposteau oamenii.Probabil că mulți nu s-au adăpostit atât de bine în cât să scape de război. Războiul pentru noi nu mai e acum decât o lecție predată la ora de istorie, o lecție pe care o scrii fără chef în timp ce profesoara dictează.În manuale vezi niște imagini neclare cu soldați și prizonieri...războiul nu mai are acum nici o însemnătate pentru noi, generațiile de azi, dar pentru cei de atunci însemna limita dintre viață și moarte.  E greu să îți imagine...