Atunci și acum

Jocul Ripper este ultima apariție editorială a scriitoarei americano-chiliene, Isabel Allende. J ocul Ripper este a patra carte pe care o citesc de această autoare. Îmi place mult stilul degajat și puțin dezordonat al autoarei, chiar dacă pe alocuri poate fi și obositor. Asta pentru că Allende ar putea fi porclită, în opinia mea, mămica detaliilor .  Printre altele, autoarea a primit numeroase premii pentru scrierile sale, dar a primit și critici, fiind poreclită în media drept o mașină de scris . Nu știu ce să zic, eu cred pur și simplu că femeia are un background atât de bogat, o imaginație nelimitată și din această cauză reușește să facă din lucrările sale niște scrieri absolut fermecătoare. Jocul Ripper este încercarea autoarei de a intra în lumea romanului polițist. Datorită realismului magic cu care scrie, face din roman o scriere incredibil de tumultoasă presărată cu mister și detalii mai mult sau mai puțin demne de o Agatha Christie. Adevărul este că dacă vr

Povestea unei fete și a unui pian cu coadă este relativ simplă.  Faina are șaisprezece ani și dorește să se căsătorească. Se logodește cu primul băiat care o cere, ca apoi să realizeze că poate n-a făcut cea mai înțeleaptă alegere, de vreme ce vine și altul să o ceară de la tatăl său. Toate cunoștințele o alintă Fafocika, dar cu un F din acela răsuflat, un fel de Pfafocika . Asta este una dintre dramele tinerei, numele și faptul că mult-visata sa căsătorie se tot amână din cauza unor evenimente neplăcute și spontane care au loc în familia ei. Trăiește într-o lume relativ mică, fiecare membru al familiei sale are o poveste ciudată. Pianul cu coadă, în schimb, este martor tăcut la tot ce se întâmplă în apartamentul familiei. Pianul, martorul tăcut, instrumentul la care nimeni n-a cântat vreodată după ce a fost adus în apartament. Cu toate acestea, viața Fafocikăi este într-un fel legată de pian, lângă el se strânge familia cu ocazia diferitelor evenimente. Sprijinită de pian, F

E florar deja. Da, luna florilor, un aprilie mai cald, un aprilie mai verde, un aprilie mai calm. Temperaturile s-au ridicat. Cineva spune că din luna mai poți deja să dormi afară, asta dacă este îndeajuns de cald. Zicea că în lunile care nu au litera "r" se poate dormi afară, în general, fără să riști să răcești. Iubesc vremea caldă, la fel cum iubesc oamenii calzi, sinceri și glumeți. Ultimele trei adjective descriu perfect oamenii de la țară, mai ales bunicii. Bunicii te învață multe lucruri, fără să vrea neapărat. Am învățat de la ai mei că mâncarea e mai bună după ce ai muncit toată ziua pe afară, că pisicul și cățelul îți pot fi tovarăși incredibili, mai ales la golit farfuria. Tot ei m-au învățat, treptat, să deosebesc nucul de dud. Dudelor li se zice la noi fragi, fructele sunt foarte asemănătoare și dacă sunt coapte bine și te murdărești de sucul lor rămâi bine pătat pe mâni. La fel se întâmplă și cu nucile, dacă spargi coaja verde cu un bolovan, sucul c