Atunci și acum

  An nou fericit toată lumea! Ce mai faceți? Nutresc speranța că noul an vă găsește în condiții bune și cele mai bune!  Anul trecut a plecat mult prea grăbit în treaba lui și parcă prea repede, în vâltoarea vieții și a zilelor pline m-a prins noul an cu o recenzie restantă și mă incomodează faptul că trebuia să vorbim despre o carte și n-am făcut acest lucru. Pentru că nu au intrat zilele în sac am să fac acest lucru acum și sper să fiu iertată de către cititorii blogului și de către colegii de la Libris pentru întârziere. ‘Viscolul copiilor’ de Melanie Benjamin vorbește despre un fapt real petrecut acum mai bine de un secol pe teritoriul Statelor Unite când imigranții abia stabiliți pe Marile Câmpii sunt chinuiți de vremea vitregă care le joacă feste. Tărâmul făgăduinței, cum a fost numit de către europeni, este un teritoriu vast. Acțiunea este localizată în statele Nebraska, Dakota și Minnesota. Păcăliți de vremea plăcută de început de ianuarie 1888, localnicii acestor zone...

Feeling spooky! Am avut o dorință perpetuă pentru literatura și filmele de groază anul trecut și anul acesta. Am jupuit și Netflix de filme de acest gen. Sunt palpitante, te țin în suspan, crează adrenalină - senzație pe care n-am avut-o de multă vreme - nu că aș tânji și după adrenalină. Timpul nu mi-a fost prieten în ultima vreme așa că n-am mai apucat să citesc cât obișnuiam să citesc. Desigur că nu am prea apucat nici să scriu pe blog, am devenit tăcută și pe Facebook. Eventual câte o fotografie. Nu caut justificări, dar uneori îmi lipsesc vechile obiceiuri, cu toate că îmi iubesc prezentul și oamenii care mă înconjoară, mi-e dor de obiceiul de a citi și încerc să îi găsesc puțin loc în programul meu actual. Oricum, să revenim la cărți și lectură. Vorbim puțin despre cartea lui Stephen King ? Mai bine recapitulăm puțin despre autor, așa școlăresc: Stephen King este cel mai bine vandut scriitor american de literatura horror. Nascut pe data de 21 septembrie 1947 in Portland-SUA, ce...

                                     Neortodox este cartea de memorii a Deborei Feldman , scrierea ce a inspirat serialul de pe Netflix, nu știu câți l-au văzut, dar eu da și mi-a plăcut mult. Serialul și cartea mi-au redeschis interesul pentru a cunoaște ceva mai bine lumea iudaică, fiind vorba de povestea unei persoane, evident că nu poți să judeci o întreagă religie și oamenii ei prin prisma percepțiilor descrise doar aici. Pe lângă faptul că, în Oradea cel puțin, evreii și-au lăsat amprenta asupra patrimoniului arhitectural, de la ei îmi mai place extrem de tare muzica klezmer . Stil muzical vesel, dansant și plin de viață care unește comunitățile israelite din toate colțurile lumii. Ei bine, lumea lui Deborah nu este nici pe departe una atât de veselă precum este muzica klezmer, ci una încătușată de tradiții, insecurități, reguli clare și fără echivoc. Deborah este crescut...

Am devenit din ce în ce mai interesată de modalitățile de exprimare în ultima perioadă, cred că înțelegeți și de ce, având în vedere că suntem nevoiți să ne baricadăm prin case. Inițial am găsit titlul acestei cărți pe internet și am reușit să descarc varianta în PDF în limba engleză. Am citit o parte așa, după care am dat de titlul tradus pe Librăria online Libris .  Recunosc că sunt mai comodă de felul meu, așa că am primit traducerea în limba română acasă. Am făcut și eu anul acesta o tentativă de bandă desenată pentru cursul de grafică de carte de la facultate, dar parcă nu era suficient. Am vrut  intru puțin în miezul problemei și să înțeleg acest curent artistic foarte interesant.  Sursa foto Scott McCloud face o incursiune extraordinară în lumea benzilor desenate, de la momentul în care s-a împiretenit el însuși cu această formă de exprimare subestimată: Sigur, știam că, în general, benzile desenate erau niște prostioare grosolane, urât des...

Am scris în ultimii ani mai multe articole în care o pomeneam pe Anne Frank, articole în care îi deplângeam scurta viață și mă minunam de profunzimea sufletului ei de copil și om în proces de maturizare.  Zilele trecute am pus mâna pe adaptarea grafică  a jurnalului  , mai mult pentru că fac o mică cercetare despre cum se desenează un comic - am de făcut un proiect - o bandă desenată. Și, ca să fiu sinceră, este unul dintre puținele cursuri pentru care îmi face plăcere să mă pregătesc (anul trecut a fost cursul de grafică de carte) la facultatea de arte.  Am urmărit la acestă carte realizarea ilustrației, a benzii desenate, secvențele pe care Ari Folman și David Polonsky le-au prezentat, pentru că jurnalul Annei are în jur de trei sute de pagini - deci era aproape imposibil să realieze benzi desenate pentru întreg jurnalul.  Dincolo de munca ilustratorilor, facem cunoștință cu o Anne profundă, mereu în centrul atenției. O adolescentă care ...

La mulți ani fericiți și împliniți, dragele mele prietene, amatoare de literatură! (Desigur, același mesaj le este adresat și domnilor cititori). Mesajul este cu o zi în avans. :) Cu ocazia Zilei Femeii, care în România este adesea asociată cu Ziua Mamei, mi-am propus să ne reamintim împreună despre câteva dintre cele mai iubite scriitoare contemporane (și nu numai). Scritoare sub pseudonim Lumea literară este astăzi accesibilă oricărei persoane cu înclinație în această privință. În trecut, multe scriitoare publicau sub pseudonim masculin, pentru a-și face loc în lumea literară, monopolizată de bărbați - de scriitori. Probabil că eroinele create de ei aveau mai multă credibilitate decât cele create de scriitoare, de vreme ce conservatorismul era în floare în acea perioadă. Printre numele pe care le pot enumera aici sunt: Charlotte Bronte care și-a luat ca pseudonim literar masculin  Bell Currer , sora sa Emily scria sub numle Ellis Bell,  Mary Ann Evans ...

Ce repede trece timpul, e deja decembrie iar eu doar ce am terminat de citit Prietena mea genială de Elena Ferrante , primul volum din seria Tetralogia napolitană. Am văzut că recent a apărut un serial ce are cartea la bază, iar trailer-ul lui mi-a stârnit interesul, așa că am intrat pe librăria online Libris și am luat cartea.  Am citit foarte puține despre aceste volume, vreau să spun recenzii, probabil că nu mi-ar fi atras nici mie prea tare atenția dacă n-aș fi văzut trailer-ul ecranizării - recunosc - acesta m-a incitat în legătură cu cartea.  Sunt câteva detalii interesante despre Prietena mea genială, încep așa: 1. Eroina are numele autoarei - nu este volum biografic. 2. Autoarea scrie sub pseudonim. 3. L-au ecranizat pentru HBO și abia aștept să văd serialul. Despre misterioasa autoare Elena Ferrante este pseudonimul literar al unei scriitoare de origine italiană, identitatea ei este secretă. Dacă asta nu o face misterioasă, nu știu ce o face. ...

Aceasta este genul de carte care îți frânge inima de aproape o mie de ori și tot de atâtea ori ți-o lipește la loc. Mi-am luat romanul acesta în luna mai când Târgul Gaudeamus a poposit prin Oradea, l-am luat deoarece deja citisem deja  Căutând-o pe Alaska scrisă tot de John Green și mi-a plăcut. Nu sunt extrem de mare fan al literaturii Young Adult  în general, în schimb, încep să devin fan John Green pentru că reușește să creioneze foarte fain adolescența și relațiile pe care le au cei aflați în această perioadă a vieții.  „Fără durere, cum am putea ști ce e bucuria?” Sub aceeași stea nu se dezice de la obiceiul mai sus numit de mine despre scrierile autorului, ba mai mult, Green pune personajele în ipostaze mai delicate - viața cu boala secolului - cancerul. Dar și viața de după ce se presupune că ai reușit să învingi boala secolului. "Nu există pe lume decât un singur lucru mai nasol decâât a fi bolnav de cancer la șaisprezece ani, și anume sa fii p...

N-am trecut de ceva vreme pe blog și am rămas în urmă cu lectura, din nou. În prima parte a lunii iulie am fost plecată într-un Youth Exchange în Lituania, experiență despre care am să vă scriu câteva rânduri cu proxima ocazie. Până atunci, hadeți să vorbim despre cărți, despre o carte puternică. Trei destine împletite este una dintre cărțile nou-apărute la noi de care m-am tot lovit în librării. Despre autor Laetitia Colombani este o bine-cunoscută scenaristă, regizoare și actriță. A scris și regizat lung-metrajele À la folie… pas du tout și Mes stars et moi. Trei destine împletite este primul său roman și a fost un fenomen editorial încă dinainte de apariție, drepturile de publicare fiind vândute în 28 de teritorii. Cartea a fost recompensat în 2017 cu Prix Relay, iar în 2018 cu Globul de Cristal pentru cel mai bun roman al anului – distincție care întrunește votul jurnaliștilor culturali din Franța.  S-a vândut în 325.000 de exemplare. Laetitia Colombani va scri...

N-am mai trecut de mult pe aici, am rămas în urmă cu lectura din lipsă de timp, poate chiar de chef, în orice caz încerc să mă revanșez vorbindu-vă despre o carte nouă, nouă pentru blog, vreau să spun. Unsprezece minute este una dintre acele cărți care te fac să te gândești de două ori înainte de a judeca o persoană, fie ea prostituată ori proprietar de bordel. Nu ști ce să zic, oare care dintre cele două personaje are culpa cea mai mare în traiectoria atipică pe care o iau viețile lor? Unsprezece minute nu culpabilizează pe nimeni, asta e drept și trebuie menționat de la bun început.  Paulo Coelho  creionează un personaj feminin puternic, chiar dacă în esență simplu și mereu curios - Maria - o fată născută într-un sat brazilian cu trăiri creștine foarte puternice, ca cele ale autorului, de altfel. La fel ca Santiago (din Alchimistul ) ori Brida (din cartea omonimă ), sau ca majoritatea personajelor lui Coelho și Maria pornește pe un drum inițiatic, un drum al mat...

Am aici proaspăt pregătită pentru voi o listă cu cele mai interesante zece cărți citite în 2017. Anul acesta a fost unul bogat în lectură, am încercat și chiar lăsat baltă tot felul de lecturi. Am o listă cu cele pe care le-am finalizat, o puteți consulta exact aic i.  Ba mai mult, am realizat pentru voi un top cu cele mai interesante sau cu cele mai bine vândute cărți pe care le-am citit și recenzat pe blog anul acesta. Enjoy! Floarea deșertului La doar cinci ani, adulții au hotărât că Waris trebuie să devină femeie. Mama ei a dus-o în pustietate, unde o bătrână i-a făcut circumcizia pe viu, cu o lamă de ras folosită: "Următorul lucru pe care l-am simțit a fost tăierea cărnii mele, a organelor mele genitale externe. Am auzit sunetul lamei tocite care-mi spinteca pielea înainte și înapoi ca un fierăstrău." La tresiprezece ani, lui Waris i-a fost prezentat viitorul soț, un bărbat de șaizeci de ani care urma să îl răsplătească pe tatăl ei cu cinci cămile în schim...