sunt o piesă dintr-un puzzle...
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDes241_BUpkEPOcq0qdegOvXgpWAM7xQCFHvTVAn3ttN5ZnmNqED2rEXI5_DxoNqxYA9tQNMax6qNxWwmYgwEEYkMUkLTLxt8WAWJYvhEHzYkc9SRERxygY4Ph3rZiVb2tkOip1KXP2N4/s1600/large+(97).jpg)
Uneori mă simt ca o piesă de puzzle. Una care nu își găsește locul în timp și spațiu. Una care poate să facă parte dintr-o poveste frumoasă, poate un peisaj, poate o tragedie. Dar nu e sigură de nimic. Important e că piesa asta luptă să ajungă la locul potrivit. Un puzzle nu e complet dacă îi lipsește o piesă, cred că și lipsa unei furnici din mușuroi ori a unei albine din stup se simte foarte tare. Vă dați seama ce neplăcut arată un puzzle dacă îi lipsește o piesă? Sau și mai rău, arată urât dacă una din piese nu e la locul ei, și e forțată să intre în locul alteia din nesăbuință. Dar mai ales, gândiți-vă ce rău se simte piesa aceea când știe că e pierdută, sau că nu e la locul ei... Eu sunt o piesă dintr-un puzzle și cred că orice tânăr a fost măcar odată una.O piesă răzvrătită care se chinuia să-și găsească locul potrivit și să armonizeze imaginea în ansamblu. Azi sunt piesă dintr-un puzzle, mâine cine știe, poate actriță dintr-o piesă de teatru... nu știi niciodată unde t