Atunci și acum

  Da, de alaltăieri am casa mai plină cu un...înotător. Nu, nu e înotător la Olimpiadă, dar e foarte priceput și el. E frumușel foc, roșcovan și cu fire lungi. Are ochii mari, negri și arată ca actorii înotători din filmul În căutarea lui Nemo.  Nu arată deloc ca actorul principal, dar precis mai sunt frați de-ai lui prin film. Ăsta e.... E un peștișor Betta, original din Thailanda. Peștișorii aceștia sunt dintre cei mai ușor de întreținut din câți exista în acvariile noastre. Nu are nevoie de aparatură specială pentru acvarii, el își ia oxigenul de la suprafața apei. Poate fi ținut în recipiente mici, boluri. Peștișorului meu i-am cumpărat un bol din acela mititel, nici peștele nu e prea mare, bolul are efect de lupă. Eu sunt hărnicuță de felul meu și am făcut ce am făcut că am ciobit bolul cu o biluță de sticlă și a început să curgă. Am mutat peștele într-un fel de ulcior până reparăm sau cumpărăm alt bol. Aș vrea să-i iau un acvariu mai maricel decât un bol rudimentar și plicti

                            Cât de repede poate timpul să treacă! Incredibil. Nu-mi vine să cred că deja e gata și anul acesta, a trecut în zbor, parcă pe lângă mine de multe ori.    E trist că anii trec așa de repede, cu tinerețea noastră captivă în ei. Ne naștem, suntem copii și parcă nu peste puțin timp adolescența fuge, maturitatea se arată, gonită apoi de bătrânețe.   Sunt destul de mare să îmi dau seama că nu durata vieții e importantă, ci calitatea ei și modul în care trăim viața. Să facem în așa fel în cât să regretăm cât mai puține momente din viață și să realizăm că toată e a noastră, chiar dacă suntem ca o pasăre în colivie. Pasărea mea se simte acasă în colivie și se bucură de toate facilitățile din interior, chiar dacă uneori simte nevoia de a fi liberă. Și nu vorbesc neapărat despre perușică aici.   Mai sunt patru zile din 2012. Patru zile din cel de-al optsprezecelea an al vieții mele. Toți credem că la optsprezece ani facem lucruri mărețe, nu tuturor ne e d

 Dragi copii,  Pentru că anul acesta nu vă pot dărui cadouri tuturor, aţi fost cam răi, vă las aici mesajul pentru anul următor: Să vă bucuraţi de acest Crăciun mai tare decât cel trecut. Să fiţi alături de cei dragi. Să mâncaţi bine, când spun bine nu spun mult! Să beţi cu măsură aşa în cât să rămâneţi oamenii buni pe care-i cunosc. Serviţi colindătorii cu prăjituri sau mere în loc de bani, să vedem dacă se mai întroc şi la anul. Faceţi cadouri celorlalţi înainte să aşteptaţi voi cadouri de la ei şi de la mine. Cu drag, Moş Crăciun p.s Poate de la anul veţi fi trecuţi pe lista mea cu cei care merită cadouri. ;) ******************************************************** Crăciun  fericit!

Coperta cărții- ed. Humanitas, Raftul Denisei   Am împrumutat această carte de la Schimb de cărți-Oradea. E un roman bun, ușor de citit care nu dă mari bătăi de cap cititorului său, dar te face să te gândești că oricând roata  se poate întoarce împotriva ta, un fel de- după faptă și răsplată . Despre autor J.M. Coetzee John Maxwell Coetzee  (n. Cape Town 1940) își încheie strălucit studiile de literatură engleză și matematică la University of Cape Town în 1961, apoi se mută în Anglia, unde lucrează ca programaator. Își ia doctoratul cu a analiză stilistică pe calculator a operelor lui Samuel Beckett la University of Texas.  Debutează cu romanul Dusklans (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977), Așteptându-i pe barbari (1980, Humanitas România 2005)  etc. Dezonoare (Disgrace,  1999, Humanitas 2006) îi aduce un Booker Prize. În 2007 și 2009 apar două dintre cele mai puternice romane ale sale, Jurnalul unui an prost și Summertime .  Din 2002 trăiește în

Hermann Hesse                                                           Siddharatha poveste profundă, filosofică, scrisă în stilul unei legende, călătoria lui Siddharatha vizează câteva teme filosofice. Teme precum: descoperirea sinelui, iluminarea spirituală, relația tată-fiu, relația învățat învățăcel. O carte bună și plină de înțelepciune. ****  În schimb, Călătoria spre Soare-Răsare   face parte din genul acela de carte filosofică și inițiatică, care face din călătorie un scop în sine și nu din locul în care trebuie să ajungem. Este o povestire ce trece din real în basm fără să-ți dai seama. Un om se alătură unui grup- Conferira- pentru a face o călătorie și a descoperi iluminarea psihică.  În final află că această călătorie nu a fost decât un test și că cele mai importante experiențe au fost cele întâlnite pe drum, oamenii întâlniți în călătorie, etc.  Povestirea este plină de citate filosofice care dau de gândit. Cuvintele nu sunt de ajutor înțelesului tainic, de

Familia şi Crăciunul...  Da, iubim Crăciunul, dar e şi unul din acele perioade în care ţi-ai dori să nu faci nimic, iar când îi vezi pe ceilalți câte fac te simți vinovat. Adevărul e că unii fac multe ca să-i facă pe ceilalți să se simtă vinovați...acuma, n-o să-mi spăl rufele pe aici, vreau doar să spun că e o perioadă plină de curățenie și mâncare înainte.  Mama, de exemplu, a început deja să-și frunzărească revistele culinare în căutarea unor rețete bune pentru această perioadă, tata chiar i-a oferit revistele din raft și i-a făcut câteva sugestii, n-au ajuns la un compromis, da mâncăm bine. :)  Eu am plănuit deja când împodobesc brăduţul, sunt eco, suntem eco de câţiva ani buni deja. Brăduţul e frumos, deşi arată aproape la fel de câţiva ani deja, nu mă deranjează. Mă simt mai bine că nu defrișez jumate din pădurile României doar ca să simt eu miros de brad în casă. Ăsta deja e un moft inutil, și pe lângă asta e trist că sunt tăiați atâția brăduți și mai nou nu-i cumpără nim

   Zăpada s-a dus la munte în weekend și a lasat peste oraș noroiul...tz tz tz. Știți, oare se mai întoarce în vestul României? Nu de alta, dar mi-ar prinde bine o vacanță înainte de vacanță.   Sunt frântă și abia aștept vacanța, deși mi-e groază de ce mă așteaptă după vacanță...   Ore imposibile, pregătire de BAC, pregătire de facultate sau cel puțin tentative...să fim sănătoși că restul vor veni, sper.  Dar ca se termin într-o notă optimistă, vacanța aceasta am de gând să ma relaxez  probabil că nu la spa, dar mă voi odihni și voi citi din greu romanele ce ni se cer, plus altele de plăcere. Voi ce aveți în plan pentru această vacanță? Dacă treceți de sfârșitul lumii... aberez, să nu credeți în așa ceva! Clar? Sunt aberații iar cei care le lansează sunt la fel de tâmpiți ca cei ce le zvonesc! Auzi, să își permită să lanseze astfel de idei, eu aș înfunda închisoarea cu nebuni ca ei. Știu că în 2011 un pastor bătut în cap din America a împrăștiat în toată lumea afișe ce anunța

 Mai jos vă prezint o recenzie-rezumat al romanului Domnișoara Christina de Mircea Eliade. Despre autor Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. De asemenea, Eliade, este unul dintre cei mai studiați autori români în școlile noastre. Eu personal am mai citit de la el

Azi facem seară de film şi vă invit să urmăriţi Superman, Spiderman sau Batman . Mi-a plăcut enorm de mult acest scurt-metraj. Filmul redă povestea lui Aaron, un copil de cinci ani, care împreună cu tatăl lui, o vizitează pe mama sa bolnavă la spital. Din păcate filmul redă o realitate crudă, câți alți copilași sunt puși în situația lui Aaron în lumea asta? Îmi răspund singură la întrebare, prea mulți, să știți. captură film-sursă Ți-am adus niște inimioare...dacă nu-s bune îți aduc alta, mami! Care-ți place mai mult? Mâine îți mai dau una, nouă.       Filmul acesta impresionează întocmai prin simplitate, un copil frumos și scump ca cel din film va reuși mereu să ajungă la inimile spectatorilor. Superman, Spiderman sau Batman este un film premiat la Malta cu titlul de Cel mai bun scurtmetraj , premiu acordat anul acesta de ziua națională. A fost regizat de Tudor Giurgiu. Mai jos vă invit să-l urmăriți, are doar zece minute, cu generic unsprezece și ceva și e mult mai bu

Am înnebunit...am început să caut bolovani pe care să-i pictez și îmi place. Profa de desen ne punea să desenam pe bolovani. Vă las să vedeți opera mea mai jos. pasăre cardinal Până s-a uscat vopseaua de pe piatră ca să pot face detaliile m-am pictat și pe mână. :)) În desen puteți vedea o încercare de pasăre cardinal. În unele țări, continente Pasărea Cardinal e asociată cu imaginea Crăciunului. Trebuie să recunosc că bolovanul e o planșă de lucru destul de bună deși are câteva inconveniente, precum greutatea și problemele în caz de accidentare. E greu de dus cu tine la școală, și na...am mai pictat și o pisică, dar până să o termin a dormit în banca din școală...pe pasăre am facut-o acasă. Cu pisica nu am poze. Sper să vă placă și vă sugerez și vouă să încercați o pictură pe piatră. E amuzant într-un fel cum te duci să cauți pietre și încerci să te ascunzi ca să nu pari ciudat cu bolovanul în mână. :))

desenul meu-bradulet Azi a fost prima ninsoare în Oradea. A fost frumos, ningea cu fulgi mari şi sănătoşi, plăcuţi, pufoşi de la ora şapte dimineaţa de când am deschis eu ochii, ba chiar mai devreme. Zăpada a fost mai matinala decât mine dar pe parcursul zilei s-a îmbolnăvit şi s-a făcut o fleașcă de toată mândria. Așa că pe viitor, te rog zăpadă, să-ți iei vitaminele ca să rămâi sănătoasă. Metamorfozarea ta în noroi îmi displace teribil. Îți cer asta pentru că îmi place zăpada, nu noroiul. Îmi place și bucuria copiilor care se mai joacă pe afară din când în când. Sunt o priveliște destul de rară, dar totuși existentă. Cum  ne bulgăream noi când eram mici? Într-o iarnă chiar m-am crezut Crăiasa Zăpezii din cartier, îmi doream atât de mult să ningă că s-a și indeplinit. Așa că, dragă zăpadă, vino când vei fi pregătită, eu te aștept și acum cu aceeași nerăbdare de copil naiv și inocent.  A fost drăguț ca în ajun de Sfânt Nicolae să ningă. Apropo, cunoașteți voi poveste

Pe Blogul colecționatului există un concurs pentru bloggeri unde avem șansa de a câștiga Enciclopedia Universala Britannica  . Eu una îmi încerc șansa, vă rog să-mi țineți pumnii. :D Baftă și vouă, dacă participați!

   "Cel dintâi loc de care îmi amintesc limpede e o pajiște întinsă și îmbietoare, în care se găsea un iaz cu apă limpede cristalină. O seamă de arbori umbroși se aplecau asupra lui, iar pe marginile sale creșteau în voie papura și nuferii. Pe una dinte laturi, peste un gard viu, zăream un ogor arat, iar în partea cealaltă, peste o poartă, casa stăpânului nostru, așezată lângă drum, pajiștea cobora lin, de la o pădurice de brazi la un pârâu deasupra  căruia se înălța un mal abrupt.     Câtă vreme am fost mic m-am hrănit cu laptele mamei mele, căci nu eram în stare să mănânc iarbă. În timpul zilei alergam pe lângă ea, oar noaptea mă culcam alături."  Aşa începe povestea lui Black Beauty, un cal superb ce toată viața va fi sortit să facă ce vor oamenii. Cartea de față este o dovadă că oamenii au  conștientizat importanța tratării decente a animalelor domestice încă de la începutul secolului al XIX lea, poate chiar mai devreme.   Un roman impresionant ce urmăr

Înger cu steguleț  La mulți ani! E bine să avem și noi în sânge o mică doză patriotism. Sper să vă placă micul meu desen, înger cu steguleț.  Până și Google ne sărbătorește azi. S-a ales Doodle 4 Google care să ne reprezinte pe noi, românii  de ziua noastră. Lucrarea de mai jos este a unei eleve de clasa a opta. Google 4 Doodle-desen de Iasmina Maria Răceanu Sper să vă placă, mie mi se pare foarte drăguț.  LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

desenul meu Am fost la o strângere de fonduri într-un magazin azi și vineri. Dar azi a fost ceva mai special, pe lângă că oamenii nu prea ne băgau în seamă când le povesteam despre proiect, afară  era o fetiță de vreo nouă ani. Fetița asta îmbrăcată cu o fustiță de blugi ponosită și cu o geacă peste stătea cu o icoană în brațe. Cerșea sărmana, și se uita prin geamul de la ușa magazinului la noi (la mine și colegă-mea) cum împărțeam pliante. Ne făcea cu mâna și deschidea ușa clienților care intrau, poate poate cuiva i se va face milă și i-ar oferi și ei un leu.  La un momentdat un bărtânel intră în magazin și îi atrage fetiței atenția, ea îl urmărea cu privirea, bătrânelul îi spune răutăcios  Nu intra în magazin, că tu n-ai  voie aici! și își vede de drum ignorându-ne și pe noi. Mai trece ceva și un alt om destul de vârstnic deschide ușa magazinului, o cheama și pe fetiță înauntru, l-am auzit spunând că nu-i va da bani, dar îi cumpără de mâncare. Fetița cea frumușică și creola

La o librărie-n colț... Șapte cărți  zac adormite Printre rafturi prăfuite. Trei trezite de un poc Și-au deschis pagini pe loc. Și vorbesc nedumerite: -Ce-i acolo?Ce-ați văzut? -Cel cu roșu a căzut. -N-a căzut,stai liniștită -S-a auzit, poate, o pisică. -O pisică-n librărie? Zise una subțirică, -Ce-i, ți-e frică de-o pisică? -Doar nu-i lupul din pădure... Să culeagă fragi și mure. Zise unul mai glumeț. După așa un sfat aprins, Apele s-au domolit. Cărțile noastre au adormit. Vis,tăcere,lapte,miere. Dulce-i somnul cărților În lumina zorilor Prin sticla ferestrelor În lumea poveștilor. Dis de dimineață, însă Toate cărțile-adormite Cu coperți cam prăfuite S-au trezit nedumerite. Librarul cu cheia-n mână A deschis ușa cam larg Și de afară a năvălit Un cititor cam grăbit. -Vreau o carte, spuse el, Să-mi servească, în esență Drept tovarăș de drum Într-o lume ca de scrum. La auzul vocilor Cărțile toate-au sărit De pe raftul prăfuit Și-au fu

Am terminat azi de citit romanul Speranță de viață scris de Dean Koontz, este al doilea roman pe care-l citesc de la acest autor, după îndrăgitul roman Casa tunetului . Această carte mi-a plăcut, deși nu mai mult ca prima, acțiunea e foarte complexă, cumva tipică lui Koontz și împodobită cu mici glume. Cartea are un haz teribil. ********************************************** Scurt rezumat Romanul începe cu nașterea lui Jimmy Tock și moartea bunicului său. Înainte de a muri, însă, bunicul face câteva preziceri în legătură cu viața pe care va urma să o trăiască Jimmy. Tatăl lui Jimmy notează cinci date în care vor avea loc nenorociri în viața nepotului.  Aceste nenorociri se vor lega de prezența unui claun nebun-Konrad Beezo- care aștepta și el nașterea unui fiu în sala de așteptare a maternității, la fel ca tată lui Jimmy.  Din păcate, soția lui Konrad Beezo moare în urma nașterii iar acesta săvârșește câteva crime în maternitate. Beezo consideră că soția lui a murit din

Mă gândeam să fac ceva mai interesant, așa că propun ca cititorii  blogului să scrie câte ceva despre o carte preferată pe care o recomandă. Eu nu reușesc să citesc cărțile și să scriu recenziile în timp prea scurt, așa că   asta ar fi o soluție ca să avem mereu idei noi de lectură. Cei care sunteți  interesați, vă rog să-mi spuneți. Pe pagina   cu mine la taifas  găsiți adresa mea, adăugați-o în listă și discutăm în privat detaliile.  Ca să sparg gheața și să vă dau un exemplu am făcut acest, să zicem  exercițiu, cu o prietenă care a citit Roșu și Negru   de Stendhal și mă tot pisa la cap că e o carte foarte bună. Vă las mai jos răspunsurile Cristinei la întrebări. Sper să vă convingă să citiți cartea și să nu vă sfiiți să vă alăturați acestui exercițiu.  ____________________________________________________________          Roșu și negru- Stendhal Bianca întreabă, Cristina cu părul roz răspunde 1. Când ai citit această carte? La inceputul clasei a 10-a 2