Atunci și acum

sursa Am găsit pe youtube un clip foarte fain, are cam 4 minute și în el câteva femei sunt rugate să își amintească de ele însele în copilărie. Acele patru minute le-am petrecut în fața monitorului și m-au făcut să mă gândesc la copilul care am fost cândva. M-am gândit și eu bine, cum eram eu în copilărie? Retrasă, naivă și puțin complexată. Îi spun Biancăi de acum vreo doisprezece ani, ba chiar mai mulți, că e momentul să stea mai dreaptă și să zâmbească mult mai des. Îi spun că a fost o curajoasă pentru că a depășit problemele de sănătate. Voi fi și mai specifică, să mă scuzați, vă rog! Bianca, draga mea, ești un copil cuminte, matematica nu îți place și știu că nu îți va plăcea niciodată, asta este. Învățătoarea ta, ba chiar și diriginta vor avea impresia că e necesar să înveți mai multă matematică, eu îți spun că până acum am supraviețuit cu câteva calcule simple. Nu-ți place matematica, bun, dar ai altă oportunitate: citește! Citește tot ce poți și tot ce îți recomandă

E florar deja. Da, luna florilor, un aprilie mai cald, un aprilie mai verde, un aprilie mai calm. Temperaturile s-au ridicat. Cineva spune că din luna mai poți deja să dormi afară, asta dacă este îndeajuns de cald. Zicea că în lunile care nu au litera "r" se poate dormi afară, în general, fără să riști să răcești. Iubesc vremea caldă, la fel cum iubesc oamenii calzi, sinceri și glumeți. Ultimele trei adjective descriu perfect oamenii de la țară, mai ales bunicii. Bunicii te învață multe lucruri, fără să vrea neapărat. Am învățat de la ai mei că mâncarea e mai bună după ce ai muncit toată ziua pe afară, că pisicul și cățelul îți pot fi tovarăși incredibili, mai ales la golit farfuria. Tot ei m-au învățat, treptat, să deosebesc nucul de dud. Dudelor li se zice la noi fragi, fructele sunt foarte asemănătoare și dacă sunt coapte bine și te murdărești de sucul lor rămâi bine pătat pe mâni. La fel se întâmplă și cu nucile, dacă spargi coaja verde cu un bolovan, sucul c

A trecut și această săptămână, s-ar zice, având în vedere că și mâine am fost chemați la școală pentru a recupera orele pe care nici măcar nu le-am pierdut încă...ore din doi și trei mai. Săptămâna aceasta a fost stresantă pentru mine, profesorii ne-au luat din plin, parcă au așa o satisfacție să te prindă în ofsaid (offside) și să-ți treacă o notă de toată jena încă din primele ore de școală. Nu fac mare caz de note, n-am protestat, asta e..oricum e urât să-i faci așa ceva unui elev care învață în general, pentru că l-ai prins că nu știa să răspundă anumitor întrebări destul de complicate. Vouă nu vi s-a întâmplat? Parcă unii profesori abia așteaptă să penalizeze și să sancționeze...  Știu că fotografia e amuzantă, dar parcă așa mă simt și eu uneori, ca și cum aș fi luat un picior în gură, unul care nu e al meu :)) și nici nu realizez ce m-a lovit...dar trece repede...nu e chiar atât de dureros ca un picior. De citit n-am mai avut timp...săptămâna aceasta a fost una foarte t

Azi a fost pace, am alegat puțin și am citit mult.Sper să vă aduc mâine Casa tunetului aici, până atunci vă las cu Alexandrina!

 E seară, duminică, mâine e zi de şcoală, aş vrea să dorm, dar mâine să mă trezesc de dimineaţă la ce oră vreau.Nu vreau la şcoală fiindcă mă ascultă la mate, şi nu mă pricep.   A fost un weekend fain, plin de plimbări, hosstes şi figuraţie  în spectacolul pentru copii  Cenuşăreasa de sâmbătă, poeziile interminabile ale copiilor, năzbâtiile lor, toate mă binedispun.O fetiţă simpatică foc începea sa-mi cânte  Hristos a învita din morţi când am rugat-o să cânte ceva, şi pentru că altceva nu ştia...a cântat asta, într-o poziţie foarte demnă, încet şi uşor, a fost o drăguţă. Chiar şi întunericul din spatele cortinei a fost interesant, să intuieşti care ce persoană e prin culise până şi rochia cea strâmtă şi portocalie e super...decât statul în bancă la şcoală timp de şase ore.   A fost noaptea muzeelor şi m-am dus cu colegă-mea, a fost interesant şi acolo, cu toate că a fost vizitabilă doar o galerie, în schimb m-au  impresionat plăcut picturile de pe pereţii unei săli.

Am găsit pe net secvenţe de la spectacolele "Momente şi schiţe" de I.L. Caragiale în care am jucat şi eu!   Aruncaţi o privire aici . :)

  Incerc sa-mi amintesc ceva interesant si nu reusesc...  Asa ca voi zice cum aceeasi ciudati de pe acelasi traseu exerseaza fluieratul cum ma vad .   Nu-i bag in seama, imi continui drumul cu o mutra acra  ca o fata cuminte ce sunt, nu le dau satisfactie in speranta ca vor inceta .Am stil,nu?   Cand eram mica parca erau mai putine primejdii pe acel drum, in afara de betivani, altii nu se luau de mine.

De vreo trei nopti incoace, mereu imi canta o alarma de hoti ... pe la doua noaptea isi incepe show-ul si nu se opreste cateva minute bune.  O ador. De fapt o detest, tot cartierul amuteste si spera ca cineva se va indura sa opreasca alarma aia afurisita de la magazinul din colt.  Lumea isi scoate capul pe geam si mai striga la ea, in sperana ca o sa taca, dar de unde chip? E un concert in toata regula noapte de noapte, coristii-greieri canta in deschidere pana cand isi incepe alarma soloul, atunci toata suflarea asculta cu sufletul la gura si asteapta incheierea programului, dupa, cand se asterne linistea greiereasii, dragii de ei canta cateva bisuri la cererea publicului.Concertul tine toata noaptea. Mai mult, intrarea e libera…

Versurile melodiei spun totul : Simti vreodata ca te prabusesti, simti vreodata ca nu esti la locul tau? Ca si cum nu apartii acestui loc si nimeni nu te intelege..Vrei vreodata sa fugi, te incui in camera ta cu radioul dat atat de tare in cat sa nu te auda nimeni tipand... Nu, nu stii cum e cand nimic nu pare in regula, nu nu stii.. cum e sa fii ranit, sa te simti pierdut sa fii inchis in intuneric, sa fii lovit cand esti la pamant... bun venit in viata mea! Asculta mai multe audio Muzica

In sfarsit in aceasta noapte am dormit in patul meu de acasa, toata saptamana trecuta am dormit pe un pat "arcuit" (se simteau arcurile) in tabara. N-am mai prins in nici intr-un an o vreme ca asta, a fost ba cald ba ploios. Au avut loc cateva evenimenta neplacute precum ruperile de picioare (ale Ioanei) sau sterperire de lucruri.... Am facut diferite chestiioare precum goblen, bratari, pernite pe care scria "Smile, Jesus loves you!" , drumetii si alte chestii pe care le poti face in tabara. A fost OK in tabara, desi nimic nu se compara cu patul de acasa, home sweet home .

Cartierul in care locuiesc e unu destul de linistit, cat se poate sa fie un cartier aflat mai la marginea orasului. E cunoscut sub numele de Velenta , zis si " Venetia Oradiei ", datorita drumurilor pline de gorpi, noroi si baltoace de demult. Desi, trebuie sa recunosc ca unele strazi au fost modernizate, mascotele au ramas, prin mascote ma refer la strazile care se umplu de noroi la prima ploaie. Nu glumesc, adica era o tortura sa mergi dimineata la scoala si sa fii nevoit sa te murdaresti de noroi pana la urechi, mai ales cand esti mai mic. Un lucru e demn de notat, Velenta e cel mai vechi cartier al orasului. In el isi gasesc casele mii de oradeni osteniti, plictisiti, voiosi, cu masini fitoase, obisnuite sau mai saracacioase. * Citesc "Black Beauty" in care personajul principal, calutul cel negru ne povesteste despre vechea Londra plina de trasuri si cai. Imi imaginez si eu Oradea plina de trasuri si cai, in loc de masini cu muzica la maxim si camioane, plina

Vreau sa vina vara, ca sa fie vacanta, sa pot merge in tabara si in sat. Da in sat, ca sa inalt zmee precum un copilas inocent la fel ca si Casandra. Sa hoinaresc prin sat cu Sara, sa ma racoresc cu apa din fantana si sa dau din evantai precum un mic ventilator care foloseste forta mainii. Sa ma plimb desculta prin iarba si sa zbor ca din pusca atunci cand pasesc peste vreo pietricica. Sa fac buchete de flori de camp si sa le duc bunicii si mamei ca sa le puna in vaza. Parca mi-e dor de acele timpuri in care eram atat de mica si stateam foarte mult la bunica pentru ca parintii erau la serviciu. Nu aveam papusile la mine si foloseam tot felul de betigase pe post de Barbie. Le aliniam pe marime, fiecare era un membru important al familiei si avea rostul lui, la fel ca in lume. Mi-e dor de jocurile mele juvenile, de cand eram poate mai mititica decat Casandra, dar aveam o imaginatie bogata, faceam chiar si din nimic ceva. Ma obijnuisem deja sa fiu singura, sa ma joc singura, parca ma i

Din nou nemuritoarele povestioare ale bunicilor. Ce poate fi mai frumos de cat asta?! Sa mergi la bunici în vacanţe si din cînd în cînd sa îi mai " bati " la cap sa îţi povesteasca una si alta. Istorioara aceasta am auzit-o eu de la bunicul , care a auzit-o din alte parti , circulînd tot asa prin sate. Bunu zicea ca înainte de sărbătorile de iarna, pe cînd familiile îşi sacrificau animalele, nişte drumeti hoinareau printr-un sat. Seara au cerut gazduire unei familii, soţ si soţie , acestia tocmai terminasera de preparat carnea. I-au gazduit pe drumeti in camera unde erau depozitate bunatatile , barbatul le-a explicat musafirilor: - Uite, acolo sus pa rudă stau atarnati sfinţii , sub patu cela se hodineste Dumnezo . (Era vorba despre carnati si slanina ) După alte taclale , s-au culcat cu totii . Dimineaţa , însă , uspatoii si-au umplut desagele cu carnatii de pe ruda . Inainte de a pleca, unul dintre ei a z