Atunci și acum

Îmi place mult cum scrie Isabel Allende. Această carte seamănă mult ca scriitură, are ritmul alert cu care m-a obișnuit în Eva Luna și Caietul Mayei . Dar e totuși altfel, e un roman de aventură, unul plin de  romantism. Incipit Sunt Ines Suarez, locuiesc în cinstitul oraș Santiago de Nueva Extremadura, în Regatul Chile, în anul Domnului 1580. De data exactă a nașterii mele nu sunt sigură, dar după maică-mea m-am născut la scurtă vreme de la foametea și groaznica epidemie care au bântuit Spanuia imediat după moartea lui Filip cel Frumos. Ines de Suarez apărând  Cu aceste cuvinte ne întâmpină Ines Suarez în această mărturie pe care o transmite cu mult patos. Ines a sufletului meu are la bază fapte reale, urmărește viața femeii Ines Suarez, despre care Isabel Allende ne spune în observația de la începutul cărții că a contribuit la cucerirea Regatului Chile și la întemeierea orașului Santiago. A exercitat o mare influență politică și a avut multă putere economi

Astăzi simt nevoia să abordez un altfel de subiect față de cum v-am obișnuit pe blog. Scriu despre voluntariat. M-am lovit adesea de persoane reticente și chiar neînțelegătoare când le povesteam că aleg să fac voluntariat în anumite instituții. De ce să faci ceva pentru care nu ești plătit?   este întrebarea de care mă lovesc adesea. Îți spun eu de ce, am o listă întreagă: Pentru că ajuți. Dacă acesta nu este un motiv suficient de bun, fii atent la următoarele. Pentru că te dezvolți personal. Pentru că ajungi să cunoști oameni din domeniul în care faci voluntariat. Acum voluntariat nu înseamnă doar să mergi și să servești masa unor persoane ale străzii, acum ai ocazia să faci voluntariat în instituții care vizează și alte domenii. Pentru că dacă ești tânăr înseamnă că ești în perioada de formare, poate la liceu sau la facultate. Să nu te aștepți ca imediat după ce termini școala să îți sara angajatorii cu job-uri, doar pentru că tu ai fost student și ai trecut examenele

Sunt foarte încântată să anunț că Malal Yousafzai a câștigat Premiul Nobel pentru Pace anul acesta. Malala a devenit astfel cea mai tânără persoană care a câștigat acest premiu datorită luptei sale pentru dreptul la educație al fetelor din întreaga lume. Puteți citi recenzia memoriilor Malalei aici .  Cel cu care împarte această distincție este indianul Kailash Satyarthi, care luptă împotriva abuzului asupra copiilor. Sunt foarte încântată că Malala a luat acest premiu, sunt foarte încântată pentru că îl merită pe deplin. Urmăresc cu mult interes activitatea lui Malala și discursurile pe care le ține. Go Malala! We love you! Aveți mai jos discursul ei de la conferința de presă.

Ieri am terminat de citit romanul Vanessei Diffenbaugh, și anume, Limbajul florilor . E drept că m-am lălăit ceva cu lectura, ba nu aveam timp, ba nu aveam chef, cu toate că mi-a plăcut mult cartea. Romanul o are ca protagonistă pe Victoria, o fată crescută în orfelinat și pasată de la o familie la alta cu scopul de a fi adoptată. Nu reușește să se acomodeze nicăieri și este mereu trimisă la orfelinat, până când o femeie singură se decide să o ia în custodie. La început copila de zece ani speră cu orice preț că va fi din nou trimisă la casa de copii, dar cu timpul se acomodează în casa lui Elizabeth, iar aceasta o consideră ca pe propria fiică. În timpul petrecut la această femeie, Victoria învață, printre altele, limbajul florilor. Limbaj pe care Elizabeth îl folosea ca să comunice cu sora de la distanță cu sora ei, Catherine, fără ca mama lor să le descifreze semnificaţiile. Limbajul florilor a fost folosit încă din Epoca Victoriana pentru a transmite mesaje codate, fie