Atunci și acum

Am scris în ultimii ani mai multe articole în care o pomeneam pe Anne Frank, articole în care îi deplângeam scurta viață și mă minunam de profunzimea sufletului ei de copil și om în proces de maturizare.  Zilele trecute am pus mâna pe adaptarea grafică  a jurnalului  , mai mult pentru că fac o mică cercetare despre cum se desenează un comic - am de făcut un proiect - o bandă desenată. Și, ca să fiu sinceră, este unul dintre puținele cursuri pentru care îmi face plăcere să mă pregătesc (anul trecut a fost cursul de grafică de carte) la facultatea de arte.  Am urmărit la acestă carte realizarea ilustrației, a benzii desenate, secvențele pe care Ari Folman și David Polonsky le-au prezentat, pentru că jurnalul Annei are în jur de trei sute de pagini - deci era aproape imposibil să realieze benzi desenate pentru întreg jurnalul.  Dincolo de munca ilustratorilor, facem cunoștință cu o Anne profundă, mereu în centrul atenției. O adolescentă care ...

E vara în toi și e momentul să mai citim și noi, nu?  Am reușit săptămâna trecută să pun mâna pe Viața secretă a marilor scriitori (Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri). Cartea cuprinde, după cum îi e subtitlul, picantaerii și ciudățenii, tabieturile și obiceiuri ale scriitorilor consacrați - probabil că ei înșiși nu ar fi dorit ca lumea să afle despre ele.  Emily, Charlotte, Anne De exemplu, surorile Brontë au crescut într-o casă tristă, înconjurată în trei părți de un cimitir. Au fost în total șase copii, dintre care doar patru au atins maturitatea. Două surori au murit după ce s-au îmbolnăvit de tuberculoză la pensionul unde învățau. Acest lucru l-a determinat pe tatăl lor să își retragă ceilalți copii de la școală. Cele trei surori: Chralotte, Anne și Emily au studiat pe cont propriu ajungând să publice sub pseudonime literare masculine.  Fratele lor moare din cauza alcoolismului și a tubecrulozei, urmat f...

sursa desenez.net " Cum avea să fie purtat războiul ăsta fără acompaniament la pian - cum o să fie?" Vă avertizez, aceasta este o  altă recenzie din categoria cărților care au ca temă Holocaustul. Abia ce am terminat de citit cartea, aşa că scriu recenzia cât amintirile îmi sunt încă foarte proaspete. Despre autor  Wladyslaw Szpilman,  a tărit între anii 1911 şi 2000, a fost un pianist evreu din Polonia. Supraviețuitor al Holocaustului, viața sa a constituit subiect al filmului "Pianistul" din 2002. După terminarea școlii a mers la Varșovia pentru a studia pianul  la "Școala de Muzică Chopin", unde îi este profesor Jozef Smidowicz, și mai târziu profesorului Aleksander Michalowski. În 1931 pleacă la Berlin, la Academia de Muzică, unde îi este profesor Leonid Kreutzer și Arthur Schnabel la pian și profesorul Franz Schereker . În acest timp el a scris mai multe lucrări pentru pian și vioară. În anul 1935 Szpilman lucrează pentr...