Atunci și acum

Vorbeam zilele trecute cu foarte mult patos că mai nou înainte de culcare citesc Belzhar de Meg Wolitzer . Azi am terminat cartea și sunt destul de încântată. Belzhar este un fel de roman terapeutic, mă gândesc că ați întâlnit și voi sintagma povești terapeutice , în genul acela de lecturi aș încadra romanul ăsta, dar, cumva, adresat nu copiilor ci tinerilor. Acțiunea o are în centru pe Jamaica Gallahue, o fată interesantă de liceu, îndrăgostită de Reeve Maxfield, elevul englez care studiază pentru un semestru la școala lui Jam. Ei bine, din cauza unor purtări bizare, Jam este trimisă de părinții ei la un liceu cu internat - Wooden Barn - unde învață elevi fragili emoțional și foarte inteligenți . "Acum sunt o fată apatică, cu părul lung căreia nu-i pasă de nimic înafară de propria ei durere."  Fiecare personaj de la Wooden Barn prezentat în carte ilustrează o tipologie de adolescent fragil întâlnită în lumea reală: de la fata care își descoperă încli

Mai țineți minte provocarea Înainte de culcare din anii precedenți? A avut un succes răsunător și am zis că e grozav că ne putem împărtăși gândurile din timpul lecturii cu cei care ne citesc. M-am găndit să reiau provocarea ca să vedem ce mai citesc bloggerii de carte și în 2016. Din experiența anilor precedenți, urmărind cu atenție cărțile pe care le citeați, mi-am dat seama cât de diverse sunt lecturile noastre și cum e lumea bună la curent cu noile apariții editoriale din țară și străinătate. Am adăugat câteva provocări noi pentru anul acesta și abia aștept să văd ce citiți voi, dragilor! Cerințele provocării sunt să: 1. Folosiți în partea de sus a postării una dintre imaginile 2. Scrieți câteva rânduri despre cartea pe care o citiți și sentimentele pe care vi le trezește. 3. Includeți în text pe cuvintele Înainte de culcare sau și  BuburuzaBia   link spre acest articol. 4. Includeți în text un link spre o melodie care credeți că se potrivește cu s

Confidentul este romanul de debut al autoarei de origine franceză Hélène Grémillon. Un debut foarte reușit, dacă e să mă întrebați. Un roman credibil, plin de suspans, dar în același timp, o lectură plăcută și relaxantă. Povestea este conturată în jurul lui Camille Werner, undeva prin anii 1970. Femeia, trecută de 30 de ani, se confruntă cu o sarcina inopinată, dar dorită și, de asemenea, cu decesul mamei sale. Deși pretindem că salvăm femeia de sclavia maternității, avortul îi impune o altă formă de sclavie, vinovăția. Afectată de doliu, dar și de faptul că urmează să se despartă de tatăl propriului copil, Camille începe să primească un șir de scrisori nesemnate care destăinuiesc o poveste. Primul gând al femeii este că în conținutul scrisorilor sunt fragmente din manuscrisul vreunui autor care dorește să-i atragă atenția, Camille fiind editor literar. Din scrisori, aceasta află povestea încurcată a lui Annie, o tânără pasionată de pictur[, dar și a doamnei M.

A fost o provocare pentru mine să citesc Elogiu mamei vitrege ,  carte ce abordează teme puțin mai dificil de înghițit de persoane rezervate (cum sunt și eu), dar până la urmă e literatură, iar literatura prezintă viața, ori nu?! Romanul a fost publicat în anul 1988 în spaniolă, iar traducerea sa în limba română a apărut pentru prima dată în anul 2005. Elogiu mamei vitrege urmărește viața intimă a lui don Rigoberto, un soi don Juan, aflat la a doua căsătorie cu dona Lucrecia. Viața  intimă și fanteziile celor doi sunt descrise pas cu pas, ba mai mult, fiecare parte a cărții pornește de la o pictură, în care Lucrecia și Rigoberto se contopesc. Fiul lui don Rgioberto nutrește și el un amor neobișnuit pentru senzuala Lucrecia, singura problemă este că femeia îi este mamă vitregă de câteva luni, iar Alfonso, băiețelul, n-are mai mult de zece ani. Uită-te bine la mine, iubirea mea. Recunoaşte-mă, recunoaşte-te. Cartea face ca scenele erotice să se desfășoare într-un s

ph: weheartit Cum arată iubirea adevărată? Arată ca atunci când n-ai încă șase ani, dar ești abia la grădiniță și, cu toate acestea, scrii numele mamei cu litere tremurate pe o felicitare. Arată ca atunci când n-ai șase ani, dar ai o imaginație bogata și ești neobosită, iar mama, draga de ea, este dispusă să care cu ea pe stradă o cutie de pantofi în care îți transportă păpușile, ca nu cumva să se murdărească. Mama poartă păpușile în cutia de pantofi, chiar dacă realizează că abia te vei atinge de ele, tu fetița de nici șase ani care descoperi lumea în fiecare zi, iar păpușile devin plictisitoare. Cum se manifestă ea? Se manifestă simplu și involuntar. E cățelul care gudură pământul de fericire când te vede. Iubirea este mama care te strigă puiule sau copilu' , chiar și când, vorba aia, ai puțin peste douăzeci de ani. Iubirea se manifestă prin faptul că  tata  te duce în viteză cu mașina pentru că riști să întârzii la examen. Iubire este și atunci când fetița a

Profesorul și menajera nu e ceea ce pare, când am dat de ea, de carte, pe raftul din Biblioteca Județeană am crezut inițial că este un altfel de poveste, am estimat greșit. Profesorul și menajera este o carte plină de calcule matematice, am această datorie, de a vă aduce la cunoștință că veți vedea plusuri, minusuri, numere prime, numere pare, numere prietene și fracții între paginile romanului. De la  Yōko Ogawa eu am mai citit Hotel Iris , o carte diametral opusă față de cea pe care o prezint aici. Puteți citi recenzia Hotel Iris pe care am scris-o pentru Goodread.ro . Oricum, cartea aceasta este departe de-a fi una senzuală, chiar dacă inițial am crezut că așa va fi, titlul m-a indus în eroare, o gravă eroare, care pe oamenii mai rezevați îi poate face să piardă o lectură de-a dreptul relaxantă și simpatică. Tânăra mamă singură, menajera de treizeci de ani, este repartizată de agenția pentru care lucrează la un nou client. I se dă adresa și merge să-și cunoască noul șef.