Atunci și acum

Doar ce am terminat de citit și scriu, la cald, impresii despre romanul Vegetariana de Han Kang.  Cartea începe relativ inofensiv, cu decizia lui Yeong-Hye de a renunța să mai mănânce carne. Femeia este de-a dreptul banala, cel pu'in așa o descrie domnul Cheong, soțul ei: "Nevastă-mea nu a avut niciodată ceva special în personalitatea ei. Cel puțin așa am crezut până în ziua în care s-a hotărât să devină vegetariană." Decizia femeii de a renunța la carne vine datorită unor coșmaruri ce nu-i dau pace, iar familia, inclusiv soțul, nu este deloc de acord cu noul său stil de viață. Nu o înțeleg, iar de pe urma neînțelegerilor se nasc adevărate crize familiale,  soldate cu divorțuri și regândirea modului de viață. Deși începe inofensiv, romanul devine invaziv. Te invadează cu figuri de stil și imagini puternice, de la senzualitate până la violență și coșmaruri. Construit pe trei planuri, acțiunea o are în prim-plan pe Yeong-Hye, văzută din perspectiva soțulu

Tocmai am văzut un film interesant pe care l-am vizionat la propunerea unei profesoare. Whatever, filmul a fost recomandat în contextul unei discuții pe tema homeschooling-ului , metodă de educație neconvențională, dar destul de intens dezbătută. Personal, din câte reportaje românești am urmărit pe această temă, nici unul nu punea școlirea acasă într-o lumină negativă. Dintre plusurile acestei metode, apreciez extrem de tare faptul că elevul își poate selecta materiile pe care să le parcurgă, nu are parte de o droaie de profesori plictisiți, prost instruiți sau incompetenți (de care n-am dus nici eu lipsă), dar nici n-are parte de colegi agresivi, recalcitranți și perturbatori (de care, din nou, am avut și eu parte mai mult de-o grămadă până în liceu și chiar în facultate). În România, metoda nu cred că a fost încă folosită atât de intens încât să se ajungă la cazuri extreme, în care părinții să încalce drepturile copilului. În cazurile pe care le-am văzut prezentate, pări

A trecut ceva vreme de când m-am perindat ultima dată pe aici, nu? Așa-i. Multe vin și toate trec, inclusiv timpul. Bine, eu mi-am petrecut ultima parte din timp cititnd, ca să am ce să readuc pe tapet  sau pe blog. Noaptea trecută am stat cu ochii în pungă până la ora două ca să termin de citit Flori pentru Algernon de Daniel Keyes. Mi-a luat ceva să termin de citit, găseam alte șapte mii o sută nouăzeci și nouă de alte chestii de făcut, iar cartea îmi rămânea tot un mister. Am zis gata fată,  termină de citit cartea asta, că de nu...vezi tu! și sub această auto-amenințare am reușit să o termin de citit. La început ușor greoaie, ba chiar un pic plictisitoare, Flori pentru Algernon lansează o ipoteză interesantă: omul înapoiat mintal poate deveni inteligent în urma unei intervenții chirurgicale. Întâi, oamenii de știință testează ipoteza, după cum este de așteptat, pe un șoricel alb de laborator- Algernon. Ulterior operația este testată pe Charlie Gordon - un bărbat de vr