Atunci și acum

Am văzut cartea aceasta pe internet acum două zile, am făcut cercetări amănunțite... pe google... și am găsit filmul. Am căutat varianta în engleză a ecranizării, pentru că Persepolis e o animație franțuzească, și m-am uitat cu sufletul la gură. Azi am primit cartea de la librăria online Libris   și n-am putut să o las din mână până când nu am terminat de citit în totalitate. Interesant la Persepolis este că e numit roman grafic, chiar dacă, în fapt, este un volum de memorii redat în benzi desenate. În timp ce citeam a intrat tata în cameră și văzând că țin în mână o carte cu copertă frumos ilustrată m-a întrebat dacă citesc o carte pentru copii: e o carte despre războiul din Iran , i-am răsuns  ușor intrigată. M-a lăsat în pace să citesc.. Despre carte Marjane Satrapi, autoarea, construiește un roman biografic ilustrat cu amintirile sale din copilărie și adolescență. Crește într-o familie iraniană deloc tradiționalistă, cu valori și viziuni moderne. Anii '8

                                                 Povestea unei fete kurde răpite de Statul Islamic Jinan avea doar optsprezece ani în anul 2014 când a for răpită împreună cu familia soțului său de jihadiști ai Statului Islamic. Ajunge într-o piață unde "necredincioasele" sunt scoase la mezat și vândută unor luptători ai Desh. În casa lor este captivă alături de alte cinci tinere, convertită forțat la Islam, ea fiind de etnie kurdă și religie yazidită. — O să mă vândă şi o să mă violeze, îi spun eu. — Dacă încearcă să te necinstească, să te sinucizi. Vei muri spălându‑ţi onoarea şi scăpând de ruşine, mă sfătuieşte pe acel ton pedant pe care‑l iau uneori bătrânii atunci când vor să‑şi etaleze înţelepciunea. În urma unui viol, o femeie yazidită nu are altă alegere decât moartea. Trebuie să dispară. Demnitatea îi porunceşte să‑şi pună capăt zilelor pentru a nu‑i face de ruşine pe ai săi, insistă ea. Am fost sclava Daesh  este cartea de memorii scrisă de Jinan, pentr

Ce mai faceți? Eu sunt bine, trec mai răruț și pe aici pentru că sunt destul de distrasă și peird vremea prin alte părți. Vă povestesc așa, în mare, ce am mai făcut. E decembrie și miroase din ce în ce mai tare a iarnă. Da, afară e frig. Atât de frig încât de câteva ori aveam impresia că îmi vor degera degetele, deși trăiam cu ideea că nu voi simți vreodată frigul la o astfel de intensitate. Brr.. îmi uitasem mănușile acasă, să îmi fie învățătură de minte. Mi-am luat și eu geacă din aia groasă, trendy cum poartă toată lumea, până când am realizat că are prea multă lume geacă din aceea...și frate, când am văzut că o poartă și băieții...mi-a cam tăiat elanul. E model ca acesta , doar că fără blăniță, e călduroasă și acoperă fundul, a zis o colegă că dacă geaca îți acoperă fundul, face toți banii. 😄 Geaca încă îmi place, mă enervează doar faptul că e un soi de model unisex...asta este. Măcar ține bine de cald inclusiv la fund. Luni a ajuns curierul și am primit un colet doldo