Atunci și acum

                          Era o seară de vară toridă, mai caldă decât serile lunii august din anul acesta. Timpul parcă era de partea noastră, nimic impresionant în cartier, adică în fața blocului, cât pot cuprinde eu cu privirea de la geamul camerei. Internetul și Facbook mă ajutau și atunci, la fel cum mă ajută și acum să îmi măresc raza vizuală și să trec dincolo de ce pot vedea afară pe geam. Cineva postează un video scurt din centru orașului, se vede primăria, iar dincolo de ea fum și foc. Prima mea reacție a fost: arde primăria! Caut alte surse și găsesc Palatul greco-catolic în flăcări. Fotografii și filmulețe semi-blurate, live-uri din Piața Unirii. Oameni dezorientați și speriați. Ovi D. Pop   Abia a doua zi, după lupte de câteva ore pe care pompierii le-au avut cu focul în noaptea precedentă, am putut să vedem ce a rămas în picioare. Pe 25 august se împlinesc doi ani de la incident.  Azi, mâine și poi...

E vara în toi și e momentul să mai citim și noi, nu?  Am reușit săptămâna trecută să pun mâna pe Viața secretă a marilor scriitori (Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri). Cartea cuprinde, după cum îi e subtitlul, picantaerii și ciudățenii, tabieturile și obiceiuri ale scriitorilor consacrați - probabil că ei înșiși nu ar fi dorit ca lumea să afle despre ele.  Emily, Charlotte, Anne De exemplu, surorile Brontë au crescut într-o casă tristă, înconjurată în trei părți de un cimitir. Au fost în total șase copii, dintre care doar patru au atins maturitatea. Două surori au murit după ce s-au îmbolnăvit de tuberculoză la pensionul unde învățau. Acest lucru l-a determinat pe tatăl lor să își retragă ceilalți copii de la școală. Cele trei surori: Chralotte, Anne și Emily au studiat pe cont propriu ajungând să publice sub pseudonime literare masculine.  Fratele lor moare din cauza alcoolismului și a tubecrulozei, urmat f...

A venit primăvara sau doar ne păcălește pe noi? Ar cam fi vremea să vină, dar observ că temperaturile ne dau puțin de furcă.  Sper să vină și căldura înapoi. În orice caz, între timp vreau să vă spun că o parte din primăvară m-am bucurat citind Ursul și privighetoarea de Katherine Arden ,  prima carte din Trilogia Winternight , care are o poveste fascinantă inspirată din basmele rusești.  Am văzut-o între aparițiile editoriale recente, din 2018, iar librăria online Libris mi-a oferit plăcerea de a o citi.  Povestea se întinde pe parcusrul a cincisprezece a ani, aproximativ - și facem cunoștință cu familia cneazului Piotr Vladimirovici, cu soția mult iubită a acestuia - Marina - și cu copiii lor.  La nașterea mezinei Vasilisa, Marina moare, conștientă fiind de finalul de care va avea parte. Cu toate acestea, alege viața fiicei în detrimentul propriei vieți - știind că fata va fi precum bunica sa maternă.  Vasea crește cu capacita...

Acest articol este un Guest post - autor recenzie Cătălina Sas În cursul peregrinărior mele printre rafturile librăriilor, mi-a atras atenția un  scriitor mai puțin promovat la noi, și anume portughezul José Saramago. Părerile despre opera lui sunt în general împărțite, așadar mi-a trebuit puțin timp pentru a-mi aduna curajul să citesc ceva scris de el.  Opera lui Saramago ridică probleme de conștiință și filozofie serioase care pun cititorii pe gânduri. Fina ironie, umorul subtil, precum și referințele culturale atipice fac lectura una savuroasă. Am terminat recent de citit cartea ,,Intermitențele morții”. Mi s-a părut o lectură care provoacă la meditație, o carte care expune ipotetic o situație la care fiecare persoană s-a gândit măcar o dată în viață : nemurirea. Despre carte  Într-o țară a cărei nume nu este menționat, moartea își încetează dintr-o dată activitatea, fără nici un motiv aparent. Oamenii încetează dintr-o dată să mai moară, dar bolile de ca...

Iubesc orășelul ăsta mic, vestic și din ce în ce mai cochet în care m-am născut și în care trăiesc. Pe lângă că e din ce în ce mai frumușel cu arhitectura lui Art Noveau, barocă sau alte combinații speciale de stiluri au loc și din ce în ce mai multe evenimente culturale și artistice aici.  Oradea a fost parte a mișcării Art Noveau la nivel mondial zilele trecute - în 9 și 10 iunie. Apoi mai avem o grămadă de evenimente artistice, prea multe pentru a fi enumerate într-un singur articol.  La rubrica de lectură a evenimentelor, după Târgul Gaudeamus care vine anual în oraș, se naște Festivalul Informal de Carte Oradea ( #fico în social media ). Ideea acestui festival este inovatoare, provocatoare și bine-venită pentru dinamica orașului. Sper să ne vedem la cât mai multe evenimente și întâlniri dedicate cărții.  Festivalul Informal de Carte Oradea aflat la prima ediție, reprezintă un șir de evenimente cool legate de carte , autori , editori și cititori ...

Tocmai am văzut un film interesant pe care l-am vizionat la propunerea unei profesoare. Whatever, filmul a fost recomandat în contextul unei discuții pe tema homeschooling-ului , metodă de educație neconvențională, dar destul de intens dezbătută. Personal, din câte reportaje românești am urmărit pe această temă, nici unul nu punea școlirea acasă într-o lumină negativă. Dintre plusurile acestei metode, apreciez extrem de tare faptul că elevul își poate selecta materiile pe care să le parcurgă, nu are parte de o droaie de profesori plictisiți, prost instruiți sau incompetenți (de care n-am dus nici eu lipsă), dar nici n-are parte de colegi agresivi, recalcitranți și perturbatori (de care, din nou, am avut și eu parte mai mult de-o grămadă până în liceu și chiar în facultate). În România, metoda nu cred că a fost încă folosită atât de intens încât să se ajungă la cazuri extreme, în care părinții să încalce drepturile copilului. În cazurile pe care le-am văzut prezentate, pări...

Mi s-a întâmplat și mi se întâmplă adesea pe stradă să dau de persoane de altă naționalitate, deh, care locuiesc în Oradea, care nu cunosc limba română, deși trăiesc în Romania. Probabil persoanele în cauză consideră că n-au nevoie de limba română pentru a se descurca în România, deși s-au născut aici și implicit au și cetățenie română. Ideea acestui articol nu este să arunc cu pietre în ei, Doamne ferește, ci să evidențiez problemele de comunicare între doi vorbitori de limbi diferite, fără o limbă comună (fie ea și străină). Încerci să faci o conversație obișnuită cu persoana, dar pur și simplu nu merge, pentru că nu înțelege lucruri elementare nici în română, nici în engleză și, cel mai probabil nici în franceză. Cutare cunoaște o limbă și atât. E ireal să crezi că te vei descurca în lumea asta doar cu o limbă - limba maternă. E neplăcut din toate punctele de vedere, ca pe la 20 de ani, sau mai mult să nu reușești să ceri unui om de lângă tine câteva informații pur generale,...

Palatul Parlamentului Sâmbătă am vizitat și eu capitala, mult visatul pământ al făgăduinței - retoric vorbind - din țara noastră. Mai trecusem prin București, dar am staționat circa douăzeci de minute și n-am apucat să ies din gară. Vremea a fost foarte bună, am ajuns pe meleagurile bucureștene cu ocazia înscăunării noului episcop al Bisericii Române Unite cu Roma și am stat în oraș o zi. Biserica la care a avut loc evenimentul se numește Catedrala Sf.Vasile cel Mare  și a fost declarată ca fiind cea mai micuță catedrală, în ea abia încap circa o sută de persoane, așa că evenimentul s-a desfășurat pe esplanda din fața bisericii. A fost plin de lume, forfotă destul de mare și chiar entuziasm pentru credincioșii noii eparhii. Un lucru mă miră și mă bucură, faptul că a fost ridicată  la rangul de catedrală o bisericuță. Văd că se pot face lucruri mari și în locașuri mici, nu e musai nevoie de lux și fast pentru a te ruga lui Dumnezeu. El ascultă  și dacă te rogi acasă...

Spun a trecut pentru că cele două seri de film au ţinut parcă prea puţin. Chiar dacă proiecţiile au început relativ târziu, pe la ora 9,30 şi au ţinut mai bine de o ora şi treizeci de minute în fiecare seară, parcul 1 Decembrie din Oradea era animat de voie bună, cred că doar când se aprind luminițele de Crăciun e atâta lume acolo la un evenimet, relativ restrâns, ce are loc seara.  Ecranul  a fost strategic amplasat în spatele Statuii Eroului Necunoscut ce stătea semeț pe soclul lui gata să apere lumea de invadatori veniți să tulbure bunul mers al filmului. Să nu mai menționez că în momentele de tensiune  și el își mai întorcea capul spre marele ecran, să vadă ce se întâmplă. Curios Soldățel, ce să mai, nu îi este dat zilnic să asiste la asemenea evenimente, nici măcar cu spatele. Prima zi, adică 12 august 2014, a fost dedicată comediilor. Unele, vorbim aici de scurt-metraje, și-au dezvăluit umorul la final, în timp ce la altele se râdea copios pe tot parcursul lor...

Accabadora este al doilea roman publicat de Michela Murgia, roman ce a avut în Italia un succes enorm – a primit șapte premii importante. Autoarea aduce în atenția cititorilor o poveste interesantă ce are loc într-un sat din Sardinia. Maria Listru, o fetiță de șase ani este dată drept copil de suflet unei văduve, pentru a ușura la rându-i văduvia propriei mame și pentru a o scăpa  de povara creșterii celei de-a patra fiice. Fetița se împacă bine cu ideea de a avea în sfârșit un loc pe care nu trebuie să-l împartă cu alte trei surori, din a patra fiică a Annei Listru rămâne doar Maria, fiica de suflet a Bonariei Urrai.   „Surorile ei erau deja domnișoare, și ea se juca singură pe pămînt făcând, atentă ca o tânără gospodină, o prăjitură din noroi frământat cu furnici vii. Furnicile își mișcau piciorușele rozalii, murind încet sub decorațiile din flori de câmp și sub zahărul din nisip. În soarele aprig de iulie, prăjitura îi creș­tea în mâini, frumoasă cum su...

Am o veste bună, zilele acestea se desfășoară și în Oradea Târgul de carte Gaudeamus. Sunt fericită, în felul acesta ajunge și orașul nostru o piață de carte importantă. Eu una am trecut ieri pe acolo și am fost încântată, e un cort amplasat în parc (bine gândit, pentru că azi e zi ploioasă), cam înghesuit, dar plin de oferte atractive. În acest târg găsiți: titluri atractive, tombole cu premii (eu n-am fost invitată să particip, chiar dacă am cumpărat cărți, mă întreb de ce, hm...), puteți de asemenea să donați cărți pentru bibliotecile rurale din țară, prețurile sunt mai mici față de cele din librărie (cumpărați direct de la reprezentații editurilor fără adaosul intermediarilor), puteți socializa cu alți cititori și multe altele de acest fel. Chiar au prețuri mai bune față de cele din librărie. Am cumpărat ieri Plăcinta e bună la sfârșit de Alan Bradley și Risipitorii de Marin Preda. Vreau să mai trec și zilele acestea pe acolo, chiar dacă mă voi uita doar. Găsiți mai multe...