Atunci și acum

Am primit acu câteva zile leapșa aceasta de la Madeline   și cum m-am luptat cu monștrii mei (niște problemuțe de sănătate) pe care îi voi doborî curând, sper, n-am apucat să scriu. Dar am revenit așa puțin pe aici, să știți că-s vie. :)  1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte. Nu suport ca o carte să fie mult prea lungă, cu mult prea multe volume care, uneori devin reundante.  Nu îmi prea plac, de asemenea, nici edițiile foarte vechi care au scrisul acela foarte mărunt, mic, abia citibil. Nu am lupă și nici microscop...  Începuturile plictisitoare, ei bine, știți, vreau să mă capitveze din primele pagini, dacă se poate. Nu să adorm după primele trei rânduri :D 2. Descrie locul tău perfect pentru citit. Aproape oriunde. În pat, pe scaun, în balcon, o carte bună să fie, dar și liniște și chef. Mai nou am început să-mi pierd antrenamentul, poate că nici alegerile mele în materie de cărți n-au fost cele mai fericite în ultima vreme. 3. Trei confes

Încep cu o întrebare: vă plac marii clasici? Vă place literatura rusă? Vă răspund și eu, încerc să-i descopăr, încerc să văd ce magii ascund clasicii ruși, europeni, americani și așa mai departe... dar am nevoie de exercițiul răbdării. Sonata Kreutzer , de exemplu, este acel tip de lectură care pentru mine s-a terminat într-un fel de ... să-l numim, coadă de pește. Nu cred că am folosit cei mai fericiți termeni, dar nu știu cum să explic altfel finalul brusc și adevărurile apăsătoare de care m-am lovit în acestă nuvelă. Sonata Kreutzer ne prezintă viața de familie așa cum n-ar trebui să fie ea, prezintă idealuri și vise destrămate dar și dezamăgirile pe care o căsnicie le poate cauza la cel mai înalt nivel. De asemena, nuvela pune în lumină condiția femeii, chiar dacă inițial suntem tentați să credem că este vorba de condiția femeii din secolul al XIX-lea, condiția descrisă în carte este încă actuală. Orice bărbat simte faţă de orice femeie frumoasă ceea ce dumneavo

Cum e să citești foarte multă vreme dintr-o carte din lipsă de timp? E ciudat, e frustrant, dar asta este. Am citit Mireasa tânără multă vreme și cu pauze lungi, dar acțiunea romanului mi-a rămas în minte. Are o acțiune simplă, lineară și misterioasă, chiar ușor revoltătoare. Alessandro Baricco , e prima dată când citesc ceva scris de el, creionează în Mireasa tânără un calup de personaje bizare puse într-un context interesant. Personajele sunt fără o identitate precisă, acțiunea începe cu sosirea la casa Familiei a Miresei tinere, fata de optsprezece ani logodită cu Fiul absent. Fata se mută în Italia, în casa Familiei în așteptarea soțului promis. Cu răbdare, este introdusă în tainele seducției de către Mamă și Fiică, află detalii despre familia prin alianță de la majordomul Modesto și de proprietara unui bordel, dar nu contenește să-l aștepte pe Fiu. Din când în când, acasă sosesc diferite obiecte, ba chiar și doi berbeci, semn că fiul se va întoarce acasă, dar când? Asta a