Atunci și acum

La mulți ani doamnelor și domnișoarelor cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii !  Sper să fiți fericite, sănătoase și să rămâneți puternice în încercările prin care treceți. Viața nu este ideală, doar cu flori și șampanie mereu, așa cum ne dorim de fapt, nu? În viață avem parte de dureri, decepții, clipe mai mult sau mai puțin fericite...  În această zi specială vreau să înțelegeți că oricum ar fi viața, noi femeile suntem luptătoare și învingătoare.  Cu această ocazie specială vă recomand câteva cărți: literatură, jurnale sau memorii, în care personajul principal este o femeie sau fată ce trece prin situații excepționale. Literatură Scout Finch pusă în fața discriminării  Harper Lee a creat un personaj feminin puternic în Să ucizi o pasăre cântătoare și Du-te și pune un străjer . Scout, pe numele adevărat Jean-Louise Finch - crește sub îndrumarea tatălui său - un avocat ce încearcă să facă lumină în comunitatea americană în care trăieșt...

E vara în toi și e momentul să mai citim și noi, nu?  Am reușit săptămâna trecută să pun mâna pe Viața secretă a marilor scriitori (Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri). Cartea cuprinde, după cum îi e subtitlul, picantaerii și ciudățenii, tabieturile și obiceiuri ale scriitorilor consacrați - probabil că ei înșiși nu ar fi dorit ca lumea să afle despre ele.  Emily, Charlotte, Anne De exemplu, surorile Brontë au crescut într-o casă tristă, înconjurată în trei părți de un cimitir. Au fost în total șase copii, dintre care doar patru au atins maturitatea. Două surori au murit după ce s-au îmbolnăvit de tuberculoză la pensionul unde învățau. Acest lucru l-a determinat pe tatăl lor să își retragă ceilalți copii de la școală. Cele trei surori: Chralotte, Anne și Emily au studiat pe cont propriu ajungând să publice sub pseudonime literare masculine.  Fratele lor moare din cauza alcoolismului și a tubecrulozei, urmat f...

La mulți ani fericiți și împliniți, dragele mele prietene, amatoare de literatură! (Desigur, același mesaj le este adresat și domnilor cititori). Mesajul este cu o zi în avans. :) Cu ocazia Zilei Femeii, care în România este adesea asociată cu Ziua Mamei, mi-am propus să ne reamintim împreună despre câteva dintre cele mai iubite scriitoare contemporane (și nu numai). Scritoare sub pseudonim Lumea literară este astăzi accesibilă oricărei persoane cu înclinație în această privință. În trecut, multe scriitoare publicau sub pseudonim masculin, pentru a-și face loc în lumea literară, monopolizată de bărbați - de scriitori. Probabil că eroinele create de ei aveau mai multă credibilitate decât cele create de scriitoare, de vreme ce conservatorismul era în floare în acea perioadă. Printre numele pe care le pot enumera aici sunt: Charlotte Bronte care și-a luat ca pseudonim literar masculin  Bell Currer , sora sa Emily scria sub numle Ellis Bell,  Mary Ann Evans ...

Pe data de 27 ianuarie este Yom HaShoah (ebraică),  Holocaust Remembrance Day (engleză) sau  Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului în limba română. Este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului, a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.  La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică. Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, c...

" A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac/ Sau mai bine, sau mai bine/ Cu umbra ta ." oh, versurile clasice ale lui Nichita Stănescu pe care le recităm odată cu primul val de frig și frunziș căzut. Acum că a venit un val de frig polar peste România - și când spun polar vreau să subliniez faptul că este foarte frig - am stat mai mult pe acasă și am citit. Am terminat de  Fata cu palton albastru de Monica Hesse azi. Nu-mi făcusem mari speranțe în legătură cu acțiunea cărții, dar am fost totuși curioasă de vreme ce am văzut-o bine promovată prin librării și nu numai. Acțiunea cărții este plasată în Amsterdam, anul 1943, odată cu ocuparea orașului de către naziști. Hanneke are trăsături ariene (tenul alb și părul blond), aparență ce o ajută în procurarea și livrarea mărfurilor de pe piața neagră. Adolescenta le ascunde părinților săi adevărata natură a ocupației sale și se gândește necontenit la iubitul ei Bas, înrolat voluntar în armat...

🌷🌷🌷În primul rând, la mulți ani dragele mele prietene, iubitoare de lectură și blogging!!!!🌷🌷🌷 Long time no see, long time n-am fost pe aci, dar am revenit în forță, cu chef de vorbit și scris despre cărți. Azi am terminat de citit o carte extraordinară cu o eroină minunată, perfectă pentru Anivesarea femeii și abia aștept să vă vorbesc despre ea. Deci să începem. Despre romanul Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee  se tot vorbește încă și s-a tot vorbit, pentru că, pe lângă acțiunea foarte amplă, aduce în discuție drepturile femeii. Dar mai mult de atât, este un roman care prezintă viața unei fete, apoi femei într-o lume care vrea să se deschidă, dar încearcă să-și păstreze tradițiile, mai mult sau mai puțin bune. Masumeh trăiește la Teheran alături de familia ei, are trei frați răutăcioși: buni musulmani , care îi pun constant piedici în cale, în timp ce mama lor își divinizează fiii, iar tatăl este mai mult pasiv, deși își iubește fiica. Deși vor să o...

Mi-am amintit ieri  despre Mișcarea Sufragetelor  (azi chiar am văzut și filmul)  și am fost profund marcată, m-a lovit gândul că acum câteva secole și chiar și azi, femeia încă mai luptă pentru dreptul său de a fi considerată egală bărbatului, chiar pentru dreptul de a vota. Termenul de Sufragetă a apărut din dorința femeilor din Anglia de a vota și mai mult de atât, de a fi egale taților, fraților și soților lor în ce privește organizarea politică.  Sufragete la protest Acum stau totuși și mă gândesc, în general, prin lume femeile au drept de vot (mai mult sau mai puțin, câteva Țări Arabe se exclud), dar câte se bucură de fapt de egalitate sau de dreptul de a fi ceea ce-și doresc? Ce-și dorește de fapt o femeie?  Punctele de vedere în acest sens sunt împărțite, unele vor liniște și pace pentru ele și familie (mă refer în special la cele prinse în zone de război), altele carieră, altele o ascensiune rapidă și ușoară în lumea modei, ...

Este ora de limba și literatura română la clasa a doua. Doamna învățătoare începe să împartă titluri de cărți elevilor.  Bianca, fetița brunetă, cu ochi mari și curioși din banca a doua primește Heidi fetița munților , de Johanna Spyri.  Un teritoriu destul de nou pentru ea, fetița care  nu prea își scote nasul din caietul de scriere, caietul de matematică și desenele animate din timpul liber. Sună de pauză, câteva fetițe gălăgioase din clasă, printre care și Bianca ies încântate. Străbat coridoarele lungi și întunecate ale școlii ca să ajungă la bibliotecă.  Găzduită într-un fel de mică debara, cărțile stau strânse pe niște raftrui metalice. Bibliotecara, luată prin surprindere de valul de eleve, se străduiește să onoreze toate cererile fetițelor. Printre manualele școlare rupte, cu desene post-comuniste, ieșite din uz și printre cărți de beletristică , se găsesc și câteva cărți noi , frumos ilustrate.  Bianca o ia pe Heidi fetița munților...

Încep cu o întrebare: vă plac marii clasici? Vă place literatura rusă? Vă răspund și eu, încerc să-i descopăr, încerc să văd ce magii ascund clasicii ruși, europeni, americani și așa mai departe... dar am nevoie de exercițiul răbdării. Sonata Kreutzer , de exemplu, este acel tip de lectură care pentru mine s-a terminat într-un fel de ... să-l numim, coadă de pește. Nu cred că am folosit cei mai fericiți termeni, dar nu știu cum să explic altfel finalul brusc și adevărurile apăsătoare de care m-am lovit în acestă nuvelă. Sonata Kreutzer ne prezintă viața de familie așa cum n-ar trebui să fie ea, prezintă idealuri și vise destrămate dar și dezamăgirile pe care o căsnicie le poate cauza la cel mai înalt nivel. De asemena, nuvela pune în lumină condiția femeii, chiar dacă inițial suntem tentați să credem că este vorba de condiția femeii din secolul al XIX-lea, condiția descrisă în carte este încă actuală. Orice bărbat simte faţă de orice femeie frumoasă ceea ce dumneavo...

...cândva a existat umanitate... Dar eu caut umanitatea și acum, nu doar oamenii. Caut miezul, nu doar coaja. În miezul fiecărui om există câte un pic de umanitate, câte un pic de compasiune care formează un om. De la bețivul care își plânge zilele în alcool până la părintele lăsat singur de copii, în fiecare este umanitate. Unii au găsit umanitate și în lagărele de exterminare, iar eu să mă plâng că nu există umanitate în cel de lângă mine? Da, cel mai greu este să șlefuiești un diamant, dar apoi te poți bucura de strălucirea lui. Cred în umanitate, nu doar în oameni. Eu cred, îndrăznesc să cred în compasiune și bunătate, în dumnezeul fiecărui lucru. Da, Dumnezeu este în tot și în toate, chiar dacă în unii este aproape invizibil. Și mă supără groaznic faptul că Dumnezeu este aproape invizibilă în unii oameni. Mă supără că Dumnezeu se află în miezul răutăților, dar mă consolează gândul că El e totuși acolo. Am dreptul să fiu supărată chiar pe Dumnezeu??? Cu toate că  v...

Azi e sâmbătă, peste zece minute va fi duminică. Pe când voi finaliza postarea va fi deja duminică. După duminică urmează luni și când mă gândesc la ziua de luni îmi vine să îmi tai venele. Aș face asta dacă n-aș avea alte o mie de motive mai importante pentru care să trăiesc. Unul dintre motivele pentru care merită să trăiesc din plin viața rămasă este existența ciocolatei. Oh, da, dacă n-ar exista ciocolata ar fi un motiv în minus pentru care să rămân în viață. Un alt motiv este ... dragostea în toate formele ei. „Dragostea este un sentiment uimitor, însă ea nu este numai un sentiment. Ea este o stare a întregii ființe.” * Și o simt în toată ființa mea, și chiar mai adânc. Ar putea ca celelalte nouă sute nouăzeci și nouă de motive să dispară și să rămână dragostea singurul motiv pentru care să trăiesc.. și aș trăi fericită o mie de ani. _____________________ *Sunt cuvintele scrise de Mitropolitul Antonie de Suroj în Taina iubirii .

Amintiri din viață: 20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla este o bucată de istorie, o bucată din istoria unei familii. "Posed un manuscris, mărturie zguduitoare privind prezența românească în Arhipelagul Gulag. Acest manuscris nu este "literatură de sertar" a unui intelectual, ci aparține unei țărănci, abia știutoare de carte, dar cu har al povestirii. O țărancă din nordul Bucovinei, care fără a fi vinovată și fără a fi judecată, a fost ridicată de KGB în miez de noapte, împreună cu cei trei copii mici ai ei, separată de soț și deportată în străfundul Siberiei, dincolo de Cercul Polar." Sunt cuvintele lui Gheorghe Nandriș, cel care a trimis manuscrisul Aniței la Editura Humanitas în anii '90. Foamea, teama și nesiguranța zilei de mâine îi lovesc pe toți cei care sunt deportați în Siberia , fie din Bucovina ori Basarabia. Anița Nandriș-Cudla povestește cele întâmplate cu o mare acuratețe: " acuma sunt cu condeiu în mână să pun aces...

sursa Acum că suntem incredibil de aproape de sărbătorile Pascale stau și mă gândesc, și mă gândesc ... ai cui suntem noi, totuși? E drept ca un om ce se declară creștin să își pună astfel de întrebări? Eu  mi le pun, chiar dacă în esență sunt și mă declar ca fiind creștin.Cred că îmi permit să am nelămuriri uneori, nu sunt perfectă... și nici nu tind spre perfecțiune, pentru că știu că sunt om și nu o voi atinge. Poate în mult-visata Viață de apoi. Și cu toate acestea, uneori mă întreb, oare lumea este făcută cum spune istoria? Oare nu a fost și istoria schimbată pe alocuri? Nu știu... Stau și mă întreb, uneori am nevoie să mă conving pe mine însămi. Oare Cristos chiar ne-a iubit atât și a făcut tot ce a făcut pentru noi? Atunci de ce simt  că la marile sărbători, uneori, comemorarea acestor momente din viața Lui trec pe lângă mine? Cred că m-am aplatizat în credință ... și nu vreau să rămân așa. Nu-mi place ca toată credința să rămână doar un ritual. Oare este ș...