Atunci și acum

Povestea imposibilului care a devenit posibil... pe lista lui Schlindler Câți dintre voi știți câte ceva despre Holocaust (ridicați, vă rog, mâna)? Câți dintre voi vă plictiseați la ora de istorie, dar brusc, când se spunea câte ceva despre al Doilea Război Mondial, mai precis despre măcelul evreilor și a altor categorii umane, deveneați brusc interesați? Câți dintre voi ați auzit de sau chiar ați fost la Auschwitz în vizită? Da, și eu am reușit să răspund afirmativ la majoritatea întrebărilor.  Despre Holocaust s-au scris biblioteci întregi de cărți, pot să vă enumăr și eu câteva pe care mertiă să le citiți: Jurnalul Annei Frank, Am trăit atât de puțin (jurnalul Evei Heyman), Băiatul cu pijamale în dungi, Copilul lui Noe  sau Hoțul de cărți . Câteva lecturi enumerate de mine mai sus sunt  ficțiune, inspirată din realitate, altele sunt memorii și jurnale, listă în care se înscrie și Un băiat pe lista lui Schindler .  Ei bine, în cartea aceasta, Leon ne mă

...cândva a existat umanitate... Dar eu caut umanitatea și acum, nu doar oamenii. Caut miezul, nu doar coaja. În miezul fiecărui om există câte un pic de umanitate, câte un pic de compasiune care formează un om. De la bețivul care își plânge zilele în alcool până la părintele lăsat singur de copii, în fiecare este umanitate. Unii au găsit umanitate și în lagărele de exterminare, iar eu să mă plâng că nu există umanitate în cel de lângă mine? Da, cel mai greu este să șlefuiești un diamant, dar apoi te poți bucura de strălucirea lui. Cred în umanitate, nu doar în oameni. Eu cred, îndrăznesc să cred în compasiune și bunătate, în dumnezeul fiecărui lucru. Da, Dumnezeu este în tot și în toate, chiar dacă în unii este aproape invizibil. Și mă supără groaznic faptul că Dumnezeu este aproape invizibilă în unii oameni. Mă supără că Dumnezeu se află în miezul răutăților, dar mă consolează gândul că El e totuși acolo. Am dreptul să fiu supărată chiar pe Dumnezeu??? Cu toate că  văd r

Episcopul a spus la predică o povestioară în care protagonist este poetul austriac Rainer Maria Rilke. Povestea din perdică sună cam așa:  „Poetul  Rainer Maria Rilke a fost un om de o bunătate și sensibilitate rară, lucru apreciat de toți cei care l-au cunoscut. Era student la Paris, iar pe strada pe care mergea la universitate venea în fiecare zi o cerșetoare.  Nici tânără, nici frumoasă, doar o simplă întruchipare a tristeții. Cerșea cu ochii în pământ și cu mâna întinsă, fără să spună ceva.  Din când în când, colegul și prietenul poetului îi mai dădea câte un bănuț, însă poetul nu-i dădea  niciodată nimic. Într-o dimineață, surprins de acestă atitudine, deoarece îl considera un om foarte generos, colegul l-a întrebat: -Tu de ce nu-i dai nimic acestei femei ?. Răspunsul poetului a fost: - Eu trebuie să-i dau ceva pentru sufletul ei, nu doar câțiva bănuți, pe care oricum îi primește de la tine sau de la alții. A doua zi poetul a venit cu un superb trandafir alb și