Atunci și acum

Îl iubesc pe Schmitt, îi iubesc scrierile, de la Oscar și tanti roz  după care m-am topit în liceu și până la Copilul lui Noe , Domnul Ibrahim și Florile din Coran și Pe când eram o operă de artă .   Îl declar oficial printre autorii mei preferați. Nici Concert în memoria unui înger  nu se dezice din seria scrierilor foarte plăcute. Cartea are patru povestiri foarte simpatice și cu o acțiune imprevizibilă: de la Criminala , Întoarcerea , Concert în memoria unui înger (de unde și titlul cărții) și Iubire la Elysee . Personajele povestirilor: Marie Maurestier (din Criminala), Greg (din Întoarcerea) sau Chris și Axel (din Concert în memoria unui înger) sunt puse în sitații limită. De la Marie, o femeie care și-a ucis pe rând doi soți și amantul este declarată nevinovată. Ea se îndrăgostește în secret de preotul celibatar desemnat să slujească în localitatea ei. Începe să i se destăinuie tânărului părinte Gabriel, ajunge chiar să-și recunoască crimele și să promită că le va mărt

Despre autor Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (n. 28 noiembrie 1877, Burdujeni, județul istoric Botoșani - d. 12 mai 1933, București), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Române. Detalii aici . **** Europolis , roman de epocă, malul mării, portul Sulina, vapoare tranzitează leneșe portul lipsit de vlagă. Comunitatea elenă din Sulina este revigorată de o veste primită de unul dintre viețuitorii ei. Stamati Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului primește  o scrisoare de la un frate de-al său plecat pe Continentul American. Incipit "Ziua și noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul nopții portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă adoremea moleșită. Nicio adiere, niciun semn de viață. Pământul și apa, oamenii și animalele cădeau parcă deodattă într-o adâncă letargie. Nicio viețuitoare  nu

Toată viața mi-am dorit să îl văd pe Moș Crăciun intrând pe geamul camerei mele cu cadoul, să văd cum îl așează frumos sub brad și atât. Nici ideea de a schimba două trei-vorbe cu el nu îmi displăcea. Mai târziu, când mi s-au schimbat dinții de lapte mi-am dorit să o cunosc pe Zâna Dinților (a.k.a Zâna Măseluță), să văd cum vine ea, mititica, în zbor și ia dințișorul de sub pernă. Sau de ce nu, să văd  cioara care vine și prinde dintele aruncat peste casă, asta când mergeam la bunici, mă gândeam în sinea mea sigur e în cârdășie cu Zâna Dinților . Banconota de hârtie de un leu găsită sub pernă mi se părea mereu că miroase a praf de zână și aveam impresia că cioara vine în zbor și o văd, dar foarte foarte puțin, pentru că are super-viteză. N-am reușit să le prind niciodată pe îndrăgitele personaje în acțiune. M-am resemnat cu timpul. După ce am crescut ceva și mai mare urmăream cu interes desenele animate de pe orice canal TV care difuza animații, erau trei la acea vreme: Cartoo

Sf. Iosif, ocrotitorul casei, cu  Isus în brațe A fost o săptămână plină. Am făcut o scurtă călătorie începută sâmbăta trecută și  finalizată miercuri, când am ajuns acasă. Am început prin a vizita, împreună cu încă două persoane, Casa "Sfântul Iosif" din Odorheiu Secuiesc, o casă plină cu copii din toate colțurile țării, susținută de douăsprezece măicuțe. Acolo am realizat cum câțiva copii (casa este imensă și majoritatea locuitorilor erau plecați la familiile lor), pot umple un spațiu cu jocurile lor. Am aflat cât de dedicate pot fi câteva măicuțe și cum poate cineva să iubească necondiţionat şi să se intereseze de fiecare suflet care le trece pragul. Cele douăsprezece surori, în frunte cu sora Emilia, gestionează o clădire imensă care este în general locuită de peste o sută de copii. Fac acest lucru fără ajutor din partea statului, casa este susținută prin donații, cu toate acestea, pe lângă copii, în casă merg uneori și diferiți vizitatori din țară și străi