Amintiri din copilarie

Imi amintesc, cand eram mica (nu ca acum as fi foarte mare) nu ma consideram mica, "Ce?!Eu nu sunt mica!", posibil ca eram prea mica ca sa ma si consider mica...ironia soartei e ca acum sunt mare...si nu-mi convine.
As vrea sa fiu iar mica, sa pot face anumite lucruri precum sa ma joc cu papusile, da stiu...e ciudat,dar imi placea mult; sau sa ma pot juca "tupu" sau "matza" impreuna cu altii...acum,parca nimeni nu se mai stie juca, toti stau pe garduri sau pe banci, mananca seminte, barfesc si injura...
Sa lasam prezentul, inapoi la amintiri...
Imi amintesc de vremea cand locuiam in fostul meu cartier,(aveam vreo 9 anisori cand m-am mutat de acolo), eram multi copilutzi in cartier, faceam multe si marunte...adunam melci de prin gradinile blocurilor,pe care ii adaposteam in cutii de margarina, mergeam tot chiuind si cand mai iesea cate o baba la geam sa ne "rupa urechile", incepeam noi si alergam zbieram,trezeam tot cartierul. Ce sa mai, era lumea noastra...
Tupu era o "arta", trebuia sa fii foarte abil sa reusesti sa te ascunzi, cel care tupea, saracu "manca la sarmale" doar pentru ca "a spart oalele" si dupa o vreme ceda si nu mai dorea sa joace pana aparea vre un erou care se jertfea si spunea cu fruntea sus: "Hai ma, ca tupesc io!", in acel moment toata lumea "dadea fericita din coada" si jocul reintra in normal.
Sa nu mai povestec de concertele pe care le aveam impreuna cu cativa vecinuti pe o remorca rablajita in fata blocului, o "escaladam" vitejeste, stateam ca pe o scena, cantam, saream pe ea pana ne terminam repertoriul, apoi ne prindeam de o bara si "zburam" mai ceva ca SuperMan, pana ne vedeau parintii si ziberau sa coboram ca,vezi Doamne, facem larma si ii deranjam pe bosorogii care dorm de-amiaza... ha ha! , noi din contra, faceam la serenade, pana cand ieseau chiar babele sa ne mai domoleasca cu cate-o "binecuvantare"; sau mai bine cu cate o galeata de apa rece sa ne mai racorim.Oricum pana isi sfarseau ei "binecuvantarea";""actorii" erau deja risipiti de mult care pe unde apucau ca sa nu ii recunoasca "spectatorii" din geamrui si sa afle parintii.
Deci in concluzie, Borsecu' din cartierul Velentza a Oradiei mele a fost un cartier cu o activitate intensa in copilaria mea, nimnei nu avea posibilitatea sa se plictiseasca cat timp dragii de noi eram la "datorie"!
P.S. Cele de mai sus sunt doar cateva din multele pozne pe care le facea "grupul vesel" in copilarie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș