Peripetii d-ale mele...





Ei da, anul asta fuge de noi, e muribund...dar nu e aceasta problema. Ce-am facut si azi, hmm, da imi amintesc.
Ma plictiseam, cand apare un telefon salvator, Ruxandra, o fost colega din generala, cu care inca mai tin legatura (nu e ea singura), a venit cu ideea "geniala" sa iesim in oras, prin centrul orasului mai exact, zis si facut. Am asteptat autobusul, vibrand in statie, pana cand a venit in cele din urma...
Am coborat aproape de parc, am vizitat un magazin, fleacuri. Ni se facuse foame, am cumparat doua placinte sleite cu gust de cauciuc :)) de la chioscurile din statia, "Casa de cultura", cum zice o voce draguta in noile Simens-uri (tramvaiele, pt necunoscatori) ...
Am mers si prin parc, daca tot era aproape, ne-am dat pe gheata (eu), apoi am inceput sa ne facem poze...
In parc, langa statuie sunt ceva tiribombe, masinute mai exact...Din acelea pe care le poti conduce si fara carnet, unde scopul e sa faci cat mai multe accidente. Mai sunt si pentru copii mai mici alte masinute, cochete si "buzate", la propriu, viu colorate, care se invart in cerc, in compania unui Mos Craciun de juma de metru care da din fund langa copia fidela a trunului Eifel.
Ce-i trecu Ruxandrei prin cap, sa-i fac poze langa masinutele acelea "buzate", la inceput nu am avut curaj si ne-am tot invartit prin acea "arie de acoperire"a muzicii de sarbatoare de la tiribombe...in cele din urma, Ruxi a luat atitudine, mi-a dat telefonul ei in mana si s-a dus langa "buzate", i-am facut o poza, a vrut mai mult, s-a pus in fata masinutei, sunt mai multe si legate ca un tren, i-am zis, "Ai grija, ca poate porneste!", si ce credeti ca a facut nenea care era in chioscul de comanda? Da, da exact, le-a pornit, am crezut ca o sa mi-o calce pe Ruxi si ca o sa-si rupa picioarele, dar slava Celui de Sus, a iesit teafara, apoi am ras copios, incercand sa ne dam seama ce proaste am fost, omul voia bani si pentru fotografii, probabil, sa vezi ce-ar fi "ras" daca patea Ruxi ceva si ar fi trebuit sa dea socoteala! :))
Dupa ce am trecut si de masinute, am mai facut cateva poze si am pornit spre Republicii, ne-am oprit sa tragem cateva poze si langa cladirea teatrului de stat, ca doar acum am stim unde este, oricum e buna de decor , ca fundal in spatele meu, ca momentan alta utilitate nu cred ca are.
Si "actorii" cei rigizi de la intrare dau bine in poze, sunt cam cenusii dar merg, problema e ca sunt cam mari, de ce nu i-or fi facut in marime naturala?! Aaa, ca sa atraga privirile trecatorilor, atunci oare de ce nu sunt mai colorati? Ce intrebari mai pun si eu....
Am lasat si cladirea si statuile intacte, ca nu suntem vandali, chiar daca am fost :)) (cunoscatorii stiu, mai exact eu Ruxi si Mela) si am pornit-o cu Ruxi de brat pe principala....
Urmatorul popas a fost la un magazin de suveniruri, unde gasesti tot ce vrei si ce ai vrea sa arunci... ne-am holbat si pe acolo ce ne-am holbat, sub atenta supraveghere a vanzatorilor, zici ca am fi mers la furat. In cele din umra ne-am oprit la suportul cu agrafe, am zarit acolo niste betze, da zic bine, desenate frumos, cu diferite culori si floricele, frumoase, dar nu le gaseam utilitatea, Ruxandra zicea ca-s folosite la mancat, atunci ce cautau la agrafe?!
Ei bine, m-am uitat mai atent si am vazut pe eticheta "ac pentru coc", daa, ca la chinezoaice, mai da greu ne "pica fisa" :)) mi-am ales unul pe albastru si inca o agrafa, sa-mi fac si eu "coace", sa am cu ce ma enerva acasa :)) (parul meu nu sta cum vreau eu, aproape nicio data).
Cam atat e de povestit, am mai fotografiat si "iesela" de langa primarie si am venit acasa. Pozele sunt langa teatru, pe cea cu statuia si cerul eu am facut-o,ah primesc un premiu?! :))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș