luni, 13 august 2012

Memorialul durerii-Sighetul Marmaţiei

  Acest text nu e dedicat neapărat celor văzute de mine în vacanță, e dedicat celor care au luptat sau măcar au încercat să lupte pentru țara noastră.Este dedicat celor care au suferit pe vremea când comunismul vroia să ne șteargă istoria să ne ia libertatea și să ne uniformizeze în gândire.
Intrarea în Memorial

Zeghe
  La fel ca Memorialul Victimelor comunismului și Rezistenței din Sighetul Marmației, și acest post este menit să ne reamintească faptul că suntem români și că am trecut prin multe ca să fim așa, liberi cu bune dar și cu rele. Prin faptul că doar cârcotim și  că ni se rupe de ce se întâmplă nu ne ajutăm cu nimic.Deși mulțumescu-ți Doamne, m-am născut după acea perioadă realizez că pentru cei ce au trăit atunci nu a fost deloc ușor. Să ți se ia casa, averea șin din ce îți rămâne să te pună să dai cotă e crunt. E crunt când îți vedeai familia cu lipsuri și nu puteai face nimic, era și mai crunt când te trimiteau cu tot cu familie în alte părți ale țării doar pentru că ai avut o avere considerabilă, una muncită sau miștenită de la strămoși. Stră-bunici (bunicii bunicii mele)  din partea mamei erau chiaburi și cum patria le-a luat tot ce au avut, pe ei i-au trimis la muncă la canale. Prea multe nu știu despre ei, doar că acolo au dus o viață de sclavi, au dormit în grajd iar ziua lucrau pe rupte.


  Memorialul din Sighet se află în fosta închisoare din oraș,  a fost construită în anul 1897 și a funcționat ca închisoare politică în perioada comunismului.În anul 1977 a fost dezafectată și a intrat în proces de degradare, iar în anul 1995 Fundația Academia Civică a preluat clădirea și a transformat-o în memorialul de azi.
 Clădirea este dispusă pe două nivele și fiecare celulă cuprinde informații dintr-un anumit domeniu istoric din comunism precum Alegerile din 1946, Distrugerea partidelor politice, Comunism versus monarhie, O cronologie a Războilui Rece, Distrugerea Academiei Române,Femei în închisoare și altele ca acestea.
La intrarea în Memorial vei fi întâmpinat de  sculptura Înviere donată muzeului de Camilian Demetrescu, printre altele mai puteți admira și Cortegiul sacrificaților. Vocea poetei Ana Blandiana vă va întâmpina de asemenea pentru a vă face un scurt istoric și pentru a veni în ajutorul turiștilor cu informații. Sălile sunt special amenajate cu tot felul de obiecte, CD playere și afișe de unde puteți lua informații în legătură cu acele vremuri. Puteți interacționa chiar cu câteva exponate și astfel puteți afla  mai multe.
Aici Radio Europa Liberă!

Aș putea să mai spun că în apropierea orașului se află cimitirul săracilor, acolo au fost îngropați fără slujbă religioasă și  pe timp de noapte diferiți deținuți care au murit de-a lungul timpului în închsioare.Printre ei se numără și diferite personalități care n-au putu fi identificate nici până acum în gropile comune. Autoritățile locale au amenajat cimitirul astfel în cât și acesta să fie o atracție pentru cei interesați să țină memoria celor care nu mai sunt.
     

Cortegiul sacrificaților




Vă mai spun doar că mie mi-a plăcut mult acolo, de cum intri în închisoare te străbat niște fiori, iar celulele în care au murit personalități precum Iuliu Maniu sau Gheorghe I. Brătianu ori celulele de carceră îți dau de-a dreptul fiori.
Celulele de carceră poartă numele de Neagra, în ele nu este nici măcar pat iar geamul este complet acoperit, după ce se închide ușa deținutul rămânea complet în beznă și legat cu niște lanțuri masive de  podeaua de beton.Groaznic, mai ales pentru o perosană cu tente claustrofobice ca mine.
Un singur lucru nu mi-a plăcut, că am avut doar o zi la dispoziție pentru a vedea Memorialul, mie mi-ar fi trebuit vreo 2 sau 3 ca să pot citi tot și să înțeleg mai bine despre ce era vorba. 
Poate voi sunteți mai norocoși și veți avea mai mult timp la dispoziție.
Vă las aici site-ul oficial al Memorialului și vă spun că în el este păstrată la fel de vie memoria comunismului cum este păstrată memoria celor ce au murit în Lagărul de exterminare de la Auschwitz.

***
Atât despre Memorial, eu una mă întorc la Ocolul Pământlui în 80 de zile, iar mâine o voi invita pe Jane Eyere la un ceai.  :)

E destul de interesantă prima carte, deşi în unele locuri devine plictisitoare, gentălmenii ăştia pot fi anoşti prin calmul şi răbadrea lor.Oricum, sunt foarte nerăbdătoare să încep a doua carte, Sayuki mi-a spus că merită și că i-a plăcut mult.:D








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)