Cimitirul Vesel din Săpânța #2

 Ieri scriam cu mai puțin chef din cauză că eram puțin apatică, mă recuperam după o criză de fiere și nu aveam stare să stau prea mult la tastatură. Dar azi am, un chef destul de mare să tastez...

                                Cimitirul Vesel din Săpânța

  Este situat în localitatea Săpânța din județul Maramureș, este un cimitir faimos pentru crucile  viu colorate (preponderent în albastru) pe care sunt scrise epitafuri inspirate din viața celor care își dorm somnul veșnic  sub ele. Pe cruci sunt de asemenea pictate scene care înfățișează țărani la lucru, preoți, învățători, femei cu copii, portrete, militari, copii morți prea devreme sau chiar bețivi pentru a păstra vie în amintire memoria celui ce a trăit odată printre cei din Săpânța. 

 Deși după umorul din epitafuri și după culorile vii folosite în decorarea crucii nu ai zice că este un loc trist, ajungi să te convingi de contrariu abia după ce treci porțile cimitirului, chiar și într-o zi însorită se simte totuși atmosfera de cimitir.

De la cei mai săraci până la cei bogați, de la prieteni până la dușmani toți stau liniștiți acolo, iar crucile lor lasă vizitaorilor povești de viață de care să te mândrești ori nu, pe care urmașii  decedaților din Cimitirul Vesel ar spune-o sau nu.

  Cel care a construit prima cruce și scrijelit primul epitaf a fost meșterul Stan Ioan Pătraș care din 1935 a făcut prima cruce, epitafurile sunt în general scrise la persoana întâi și sunt adresate de către decedat celui care trece pe lângă cruce. Epitafurile sunt scrijelite și ele în lemn apoi vopsite cu alb, scris într-un limbaj arhaic și cu greșeli. Pătraș și-a perfecționat stilul de a meșterii troițele, ajungând ca până la sfârșitul vieții să facă în jur de 700 de cruci, lăsând meșteșugul mai departe  ucenicilor Turda Toader, Stan Vasile și Dumitru Pop.Cel din urmă este și cel care a  moștenit casa lui  Pătraș pentru a o ține deschisă turiștilor și pentru a folosi atelierul. 

Mormântul lui Pătraș

 Acesta este epitaful pe care Stan Ioan Pătraș a cerut sa-i fie încrustat pe propria cruce:

"De cu tânăr copilaș

Io am fost Stan Ion Pătraș,

Să mă ascultați oameni buni

Ce voi spune nu-s minciuni.

Câte zile am trăit

Rău la nime n-am dorit,

Dar bine cât am putut

Orișicine mi-a cerut.

Vai săracă lumea mea

Că greu am trăit în ea

De la paisprezece ani

Trebuia să câștig bani

La lucru greu de pădure

Cu țapin și cu săcure.

Tata -n război a plecat

Înapoi n-o înturnat.

Trei copii noi am rămas

În lume cu greu năcaz.

Vrut aș fi să mai trăiesc

Și planul să mi-l plinesc.

Din șaizeci și nouă țări

M-au vizitat până ieri.

Din conducători de stat

Foarte mulți m-au vizitat

Și de acum când or veni

Pe mine nu m-or găsi.

Și le doresc la toți bine

Care au fost pe la mine

Că viața o lăsai

La 69 de ai.

Crucea mea când s-a lucrat

Care eu mi-am comandat

Doi elevi ce-au învățat

Mi-au făcut lucru pe plac:

Turda Toader, Stan Vasile

Dumnezeu Sfântu să-i ție.”

Cred că e unul dintre puţinele cimitire care sunt vizitate atât de intens și de turiștii din afara țării, e bine că acest meșteșug încă se transmite și sper ca Cimitirul Vesel să fie în continuare un punct de atracție turistică și un loc în care parcă cei care nu mai sunt printre noi ar vrea să ne spună povestea vieții lor din care să putem învăța ceva.

 Eu una mă bucur mult că am reușit să trec pe acolo, e un loc în care merită să poposești măcar jumate de oră pentru a citi niște povestioare ale unor oameni înțelepți. 

M-am bucurat și mai tare când am văzut că troițele vechi sunt recondiționate de unul din meșteri. 

Cruci recondiționate

În concluzie, dacă aveți drum prin Maramu'  merită să faceţi un scurt popas şi în Săpânţa, acolo oamenii sunt amabili, vorbăreţi şi foarte ospitalieri.Probabil că se bucură când văd că cei dragi ai lor care acum nu mai trăiesc sunt acum vizitați de atâția oameni.