Al cincilea copil- Doris Lessing

Al cincilea copil de Doris Lessing este o carte scrisă într-un stil foarte impersonal, este scrisă la persoana a treia. Nu pot să spun că e excepțională, chiar lasă de dorit pe alocuri, dar merită și se citește repede.
Acțiunea se petrece într-un oraș englezesc, un cuplu tradiționalist își întemeiază o familie. Harriet și David (tânărul cuplu) cumpără o casă cu trei etaje și au în plan să aibă o familie numeroasă. Se nasc patru copii sănătoși frumoși în aproximativ șase ani, timp în care familia organizează petrecerile de sărbători cu rudele la ei acasă. Al cincilea copil apare după o sarcină grea, Harriet se simte extenuată și dezamăgită că cei cinci copii s-au născut într-un interval de timp foarte scurt.
 Din primele momente se observă că Ben, ultimul născut nu este un copil normal. Are o înfățișare ciudată, de pigmeu, este un copil nervos și puternic.
Odată cu nașterea acestuia încep chinurile familiei, relațiile dintre părinți și copii sunt din ce în ce mai tensionate, rudele îi vizitează din ce în ce mai puțin iar Ben parcă devine mai agresiv și mai sălbatic pe zi ce trece.
La vârsta de cinci ani, David îl trimite pe Ben la un azil, dar Harriet se simte vinovată și responsabilă de soarta propriului fiu și decide să-l readucă acasă. Din cauza aceasta copii cei mari, primii doi născuți, hotărăsc să meargă la școli cu internat.

ediția britanică

Integrarea lui Ben în societate se va face foarte greu, un tânăr de care băiatul se atașează îl va ține la distanță de propria familie. Bietul Ben cum își spune el, va învăța lucruri elementare din viață, precum mâncatul cu tacâmurile sau faptul că e interzis să lovești oamenii. 

 Destrămarea familiei, răcirea relației dintre ea și soțul ei sunt o palmă grea pentru Harriet și firea sa tradiționalistă, dar încearcă tot posibilul pentru a-și interga și stăpâni fiul. 

David nu este alături de soția sa și o consideră singura vinovată pentru că Ben nu este un copil normal, o consideră vinovată pentru relațiile tensionate din familie și pentru faptul că Ben n-a fost lăsat să moară în azil. 

Nu prea mi-a plăcut această carte, stilul în care e scrisă e destul de simplist și foarte impersonal, uneori chiar mă enrvam din cazua faptului că Harriet e pusă să lupte singură pentru viața fiului ei și că nimănui  nu-i păsa de Ben. Câte familii nu se confruntă cu probleme de acest gen, copii nedoriți sau cu diferite anomalii, un părinte se luptă singur pentru viața lor și nimănui nu-i pasă. 

Sunt sigură că Doris Lessing are cărți și mai bine. Puteți găsi mai multe de la aceeași autoare pe această librărie online. 

Voi ce ați mai citit? Aaaa, să nu uitați de provocarea Înainte de culcare, unde puteți nota primele impresii pe care vi le-a făcut o anumită carte înainte să o fi citit în întregime. 

Un weekend frumos și o vară însorită.