Clandestin din inimă


De când erai mic iubeai să adormi clandestin. Când bunica te punea să dormi de amiază plângeai, dar când nu era cazul adormeai în mașină, pe scaun sau sub masă. Da, era răcoros sub masă, chiar dacă praful ți se lipea de haine și te certa mama.
 Nisipul din fața blocului nu rămânea nerăscolit, ironia face că și cățelul îl răscolea, probabil din alte motive decât ale tale. Tu și cățelul răscoleați nisipul în tandem.
Vecina se uita nervoasă, praful îi cauza alergii, dar cui îi pasă?! Veneau și alți copii, răscoleați nisipul împreună, împreună cu cățelul.
Un cor de vecine zbiera pe voi, dar cui îi păsa?! Vă plăcea ceea ce faceți, iar vecinele se domoleau singure în cele din urmă.
 Ție cel mai mult îți plăcea să suni la uși, asta era înainte să monteze interfon la scări, intrai în scară apăsai soneria de câteva ori și o zbugheai. Vecina ieșea nedumerită cu prosopul strâns ghem în jurul părului, auzeai câteva vorbea de ocară din ascunzătoarea ta iar apoi ușa trântită.
 Strângeai și melci, îi puneai în cutii de margarină pe un covoraș de frunze. Te certai cu mama ta pentru că nu îți dădea voie să-i duci înăuntru, așa că țineai melcii în scară până când te prinde vecinul și te punea să-i eliberezi.
Pe vremea aceea nu aveai leagăne și tobogane în fața blocului, dar nu-ți păsa, găseai locuri de joacă din cele mai felurite.
Acum copilașii nu mai fac din astea, nu? Copilărie, învață-i pe copii să fie iar copilandri!!!


Comentarii

  1. Copiii ar mai face ce faceam noi cand eram mici dar nu-i mai lasa parintii. In parcuri si locurile de joaca a devenit periculos, ei nu traiesc viata noastra care a fost mult mai sigura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu e neaparat asa, parinti prea grijulii mereu au existat :)

      Ștergere
  2. Și eu am avut un melc când eram mică, l-am ținut într-o cutie vreo două săptămâni, până m-a pus mama să-i dau drumul. Ahh, făceam multe chestii faine pe atunci. :x
    Într-adevăr, părinții mi se par prea grijulii, prea delăsători. În loc să-și lase copilul în fața blocului, preferă să-l știe în siguranță în fața calculatorului. Dar asta nu e copilărie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oh, ce vremuri :)) alergam tot chiuind printre blocuri si zbierau babutele pe noi... :)) n-avea nicio grija. mergeam acasa cand ne era foame sau ne strigau mamele seara...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)