Clandestin din inimă

De când erai mic iubeai să adormi clandestin. Când bunica te punea să dormi de amiază plângeai, dar când nu era cazul adormeai în mașină, pe scaun sau sub masă. Da, era răcoros sub masă, chiar dacă praful ți se lipea de haine și te certa mama.
 Nisipul din fața blocului nu rămânea nerăscolit, ironia face că și cățelul îl răscolea, probabil din alte motive decât ale tale. Tu și cățelul răscoleați nisipul în tandem.
Vecina se uita nervoasă, praful îi cauza alergii, dar cui îi pasă?! Veneau și alți copii, răscoleați nisipul împreună, împreună cu cățelul.
Un cor de vecine zbiera pe voi, dar cui îi păsa?! Vă plăcea ceea ce faceți, iar vecinele se domoleau singure în cele din urmă.
 Ție cel mai mult îți plăcea să suni la uși, asta era înainte să monteze interfon la scări, intrai în scară apăsai soneria de câteva ori și o zbugheai. Vecina ieșea nedumerită cu prosopul strâns ghem în jurul părului, auzeai câteva vorbea de ocară din ascunzătoarea ta iar apoi ușa trântită.
 Strângeai și melci, îi puneai în cutii de margarină pe un covoraș de frunze. Te certai cu mama ta pentru că nu îți dădea voie să-i duci înăuntru, așa că țineai melcii în scară până când te prinde vecinul și te punea să-i eliberezi.
Pe vremea aceea nu aveai leagăne și tobogane în fața blocului, dar nu-ți păsa, găseai locuri de joacă din cele mai felurite.
Acum copilașii nu mai fac din astea, nu? Copilărie, învață-i pe copii să fie iar copilandri!!!