sâmbătă, 1 iunie 2013

Copilărim



Azi e Ziua Internațională a Copilului. E ziua în care îmi voi aminti mereu ce copilărie am avut. E ziua în care comemorez copilul din mine, copilul care va rămâne veșnic acolo, inocent, blând și vesel.
Copilul care a crescut printre desene animate ca Familia Flintstone, Spider-Man, Peter Pan,The PowerPuff Girls sau Scooby Doo. Câţi v-ați uitat la Dosarele Secrete ale Câinilor Detectivi în copilărie, Sau la Jim Button ori Jane şi Dragonul?
 Copilul care s-a distrat jucându-se  tupu, șotron, sticluță, flori fete și băieți, elastic sau mâță de dimineața până seara în timpul liber. Fără să punem la socoteală pauzele de masă ori de băut apă. Copilul care stătea ceasuri întregi printre păpuși și figurine din pluș, copilul care până la treisprezece ani, cam așa, a crezut în Moș Crăciun. Copilul căruia Zâna Măseluță i-a premiat dinții căzuți cu câte zece mii de lei vechi, cei nepremiați au fost aruncați peste casă.
 Copilul căruia nu prea îi plăcea  să citească singur, ori nu știa, iar timpul era prea scurt pentru a-i fi citite povești.  Noroc cu bunicii care îi spuneau povești din copilăria lor, ori povești transmise din moși-strămoși.                      
Fetița care mergea cu tatăl său peste tot, la teatru de păpuși, la Zoo ori circ, în parc sau la Mc Donald's.
Copilul fricos care nu se urca în copaci să culeagă fructe pe jumătate coapte, dar o pățea adesea pentru că era părtaș la fapta altora. Copilul care la școală se chinuia să descifreze matematicile, dar la poezii și cântecele era as. Copilul timid-băgăreț și bosumflat care era mereu prezent la evenimente, lua mereu aminte, era martor la orice și trăia foarte intens fără a se manifesta în mod voit.
Copilul care azi se uită la ceilalți copii cu o oarecare invidie și drag de joc...copilul care a terminat liceul și probabil va zbura mai departe în treaba lui. Copilul care va lua copilăria mereu în suflet, în amintire și îi va face și pe alți copii să se simtă speciali. Copii de vârsta mea, nu vă lăsați impersionați de ce vedeți în jur. Să-i ajutați și pe cei care sunt acum mult mai tineri decât voi să se bucure cât mai pot, fie că vă sunt frați, surori, verișori, vecini sau  simpli trecători. Copii de azi vor fi adulții de mâine, copii de azi ne vor da nouă pensii :)). Ideea e să-i implicați, să-i ajutați să se simtă bine în pielea lor, să fiți o pildă pentru ei. Sigur vă admiră și invidiază pentru că sunteți mai mari, nu-i ingorați. Azi e ziua lor, trebuie să luați la cunoștință! Puneți-vă în locul lor. Păstrați-vă câteva momente din zi sau săptămână și pentru ei, fie că sunteți părinți ori frați mai mari.
Voi cum erați în copilărie? Cum vă distrați?
În această zi specială vă doresc un călduț La Mulți Ani Copiilor mici și mari! :)

6 comentarii:

  1. Multumesc! Imi permit sa iti urez acelasi lucru! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. La mulți ani!! Acum că stau să mă gândesc, chiar am avut o copilărie reușită, nu?
    Merci că mi-ai adus aminte! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru a-i ajuta, a te pune in locul lor si a incerca sa vezi lumea din perspectiva lor ptr. a-i putea intelege mai bine, ca sa ajunga sa se simta bine in pielea lor.... nu e nevoie de o zi de 1 Iunie. Asta e datoria zilnica a fiecaruia care a decis sa aduca pe lume un copil. E datoria zilnica a celor care au decis in mod egoist existenta celui sau celei care n-a fost intrebat/a si n-a avut nimic de zis in momentul aparitiei lor. Tragic, ca s-a ajuns a se stabili o anumita zi ptr. comemorare, iar restul anului nimeni nu se mai gandeste la ei. Nimeni nu mai misca un deget ptr.ei. Nimeni nu se mai pune in locul lor ptr. a-i intelege si a-i ajuta. Dar ce sa-i facem, traim intr-o lume teatrala in care comemoram. O dam cu teoria...dar practica e inexistenta. Inventam sarbatori ptr. toti si toate. Jucam teatru pana nu se mai poate. Iar odata ce ziua comemorarii ia sfarsit....se sfarseste totul, dar absolut totul. Ar trebui sa ne fie rusine....dar nu ne este. Caci noi stim doar a comemora.














    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici tind sa te contrazic. Parintii au datoria de a le oferi ce e mai bun copiilor, si o fac pentru ca vor, pentru ca asa simt ei, nu pentru ca trebuie. Vorbesc aici de parintii normali, care isi iubesc micutii si care, indiferent de imprejurarea in care acestia au ajuns pe lume vor fi iubiti. Cam asa vad eu rostul sarbatorii de intai iunie. Pana cand o institutie (scoala, gradinita etc) sau altcineva sa faca ceva pentru copilul tau, trebuie sa faci tu de 1000 de ori, asa e normal si asa se intampla. Nu sunt parinte, dar asta am simtit eu de la parintii mei, de la familie si cred ca asta voi face si eu cu ai mei. :)

      Ștergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)