Neînțelegerea-Albert Camus

sursa foto

                                                   

Am citit piesa în weekend și m-am gândit că merită să scriu câteva cuvinte despre ea.
 Piesa lui Camus le are în centru pe Martha și pe mama ei, două hangițe dintr-o localitate izolată. Din când în când, pentru a-și suplimenta bugetul, cele două săvârșesc câte o crimă pentru a fura banii oaspeților. Îi otrăvește pe clienți pentru a le lua bunurile de valoare iar apoi trupurile vor fi aruncate în râu.
Așa se întâmplă și în momentul în care la han sosește Jan, fratele Marthei, acesta încearcă în van să le facă pe cele două femei să-și amintească de el, își părăsește chiar și soția pentru câteva zile pe care vrea să le petreacă în han alături de mama și de sora lui.
  Femeile nu-l recunosc însă, iar povestea se sfârșește tragic.
 Piesa face, oarecum, parte din sfera teatrului absurd deoarece, mai presus de toate este pusă dorința satisfacerii unei nevoi egoiste. Dorință de care cele două femei se lasă orbite și pun în joc chiar viața unui om din propria familie.

Despre teatrul absurd

In contex modern, absurdul inseamna ridicol, nefiresc, hilar, contrar ratiunii si bunului simt. Autorii „teatrului absurdului” erau preocupati de omul dezorientat si singur intr-un univers lipsit de sens.
Dramaturgii preocupati de teatrul absurdului au locuit in special in Franta desi nu toti erau de origine franceza: Samuel Beckett era irlandez; Eugene Ionesco s-a nascut dintr-un tata roman si o mama frantuzoaica; Arthur Adamov era de origine rusa.
Fiecare dintre acesti dramaturgi se considera instrainat si singur, intr-o lume ostila. Punctul lor de vedere era adanc pesimist: umanitatea se lupta in zadar pentru a-si controla destinul, pentru a gasi un scop atat in viata personala cat si in general. Parea ca intreaga actiune era lipsita de orice ratiune si inteles si nu numai ca omenirea era perceputa ca fiind dizarmonica cu ceilalti indivizi si cu mediul inconjurator dar se insinua chiar ca nu ar exista mijloace de comunicare valide intre membrii acesteia.
Ionesco aprecia ca limbajul furniza mijloace prea saracacioase de exprimare deoarece cuvintele desemnau lucruri diferite pentru diferiti oameni. „La Cantatrice Chauve” (Cantareata cheala, 1948) face o expunere stralucita referitoare la absurditatea conditiei umane si nu prezinta nicio cantareata sau vreau alt personaj chel. In piesa personajele stau pe scaune, aparent vorbind unul celuilalt dar, de fapt, repetand acelasi lucru la infinit pana cand totul pare fara niciun inteles. (sursa text)

*************************
Mi s-a spus că pe Libris.ro sunt reduceri  la diverse sortimente de cărți. Puteți vedea lista aici. Spor la cumpărături și la citit. :)