Atunci și acum

                                                   Jurnalul Perlei Orientului este cartea de debut a autoarei Maureen Lindley, o carte a genului romance publicată în anul 2009 la noi în țară.    Romanul spune povestea Perlei Orientului, o fată născută în China într-o familie regală, fiică a unei concubine și a prințului Su. Pot spune despre carte că șochează prin stilul direct, Perla Orientului povestește despre relațiile ei cu diferiți bărbați ca și cum ar povesti ce a mâncat ieri la cină. Perla Orientului a fost dată în adopție de la vârsta de opt ani unei rude din Japonia pentru că și-a spionat tatăl în timp ce făcea dragoste cu una din slujnice. De aici începe șocul, cam din prima pagină... :)) Narațiunea este realizată la persoana întâi, are un stil foarte direct și este foarte asemănător cu memoriile, jurnalul, chiar dacă sunt scrise...

Ați ascultatt cântecul lui Zach Sobeich pe youtube? Băiatul de 17 ani suferea de un cancer osos iar când medicii  i-au dat vestea ca mai are cam un an de trăit s-a hotărât să compună o melodie de adio-Clouds. Acum, probabil că Zach e într-un loc mai bun deoarece s-a stins în data de 20 mai....eu azi am citit pe net și m-am întristat.    E trist și tragic faptul că niște adolescenți sau chiar copii trebuie să treacă prin asemenea greutăți, să-și ia adio de la viață înainte să o fi trăit. Sunt obosită și cu vestea asta proastă e și mai rău.  Mai rău e că oricine se poate confrunta cu probleme de acest gen, oricine poate primi o palmă sau un pumn în  felul acesta de la viață.

Miercurea fără cuvinte este o invitație de a posta fotografii care să spună o poveste prin simpla lor vizualizare. Fotografiile acestea îmi aparțin, sunt creații proprii. :) După cum urmează: Carina şi mai jos căţelul fericit-Ursu'. Doi zâmbăreţi fericiţi. Vă las cu o melodie...

Helău! Cum o mai duceţi? Eu bine, încă stresată, dar bine.  Acum citesc Jurnalul Perlei Orientului de Maureen Lindley, merge cam greu că mă impart între școală și alte activități...mâine voi avea o zi plină, pe lângă că mi-e ziua de naștere, am de prezentat un atestat la engleză despre The Native Americans și alte câteva chestii. Sper să fie cu noroc. Dintre cărți am mai început Comedianta de Wladyslaw Reymont, din care am citit doar câteva file...pff...greu. Voi ce mai faceți? Ce mai citiți? Cum merge școala? Vreau vacanță...chiar dacă mai avem două săptămâni și apoi Bacul....mă simt stresată chiar dacă trebuie să recunosc că nu prea mă omor cu învățatul. Aș vrea să am timp de leneveală...să citesc cinci șase pagini din carte și apoi să adorm liniștită...

Mă scormonesc prin buzunarele timpului...trag de ele, le întorc pe dos și găsesc doar scame, frânturi. De asta suntem noi oamenii mereu în criză de timp? Când avem timp berechet ne plictisim, când suntem în criză de timp ne stresăm. Cât despre mine, sunt bine, n-am pățit nimic.Am început să fac foame, nu pentru că am intrat în criză financiară ci pentru că e la modă să fii tras prin inel, de sus până jos.Eu nu sunt, așa că fac ceva eforturi.  Chiar dacă am lipsit mult, am observat că traficul pe aici a rămas destul de intens. Le mulțumesc celor care intră pe aici chiar dacă eu sunt dusă...  Revin curând poate cu vreo recenzie. Hai la revedere!

                                    " Coliba unchiului Tom era o bojdelucă de lemn, în apropiere de conac , cum obișnuiau negrii să numească locuința lor " Titul original: Uncle Tom's Cabin . Harriet Beecher-Stowe s-a  născut în anul 1811 în Connecticut ca fiică a unui preot. Stowe a fost o aboliționistă înfocată și susținătoare a demersurilor pentru eliberarea sclavilor afro-americani. Romanul său Coliba unchiului Tom a făcut-o celebră pe autoare.Când a întâlnit-o pe Stowe, Abraham Lincoln i-a spus: „ Deci aceasta este mica bătrână ce a început acest nou război! ”.Autoarea a publicat la început romanul sub forma unor povestiri într-o revistă, cititorii erau tot numeroși și mai interesați de aceste povestiri astfel încât s-a hotărât să publice o carte. Datorită tematicii, Harriet Beecher-Stowe și-a atras dușmani, locuitori din Sudul Americii care nu erau ...

Hristos a înviat!  În ce context vă spun asta, dar n-am  inspirație...știu că nu e o temă prea potrivită pentru sărbătorile Pascale, dar asta este... așa mi-a venit... Am văzut și eu, mă mir, cu aproape doar un an întârziere filmul The Hunger Games (Jocurile Foamei). E bine că nu dau bani pe bilete la cinema și aștept mai bine să le văd online, pe gratis. Mă bucur că n-am fost să-l văd la cinema, m-ar fi durut prea tare șezutul de la atâta stat pe scaun și mai mult ca sigur m-aș fi plictisit. L-am urmărit cu prea puțin interes și cum zeci de pauze. L-am urmărit gratis. Cărțile nu știu cum sunt, dar filmul m-a plictisit teribil...mi s-a părut un film făcut la repezeală din care înveți nimic , menit să îi adune pe înnebuniții de hunger să intre în games  și să facă raiting. Bleah. Nu știu cum să încep, că nu vreau să jignesc posibili fani pe aici, dar asta e...nu pot să spun că m-am omorât după genul acesta de film, sau după prestația actorilor. Ok. ...

  Avem câteva zille libere cu ocazia Paștelor și vreau să mă folosesc de ele din plin. Vreau să citesc, și mai important vreau să învăț poezii. În utlimele două zile am fost în febra căutărilor de poezii pentru repertoriul admiterii la facultate, am de învățat minim 10 poezii, 3 fabule, 2 monologuri și 2 povestiri la persoana întâi. Pff...am zis că încep din timp, deja știu vreo 6 poezii, două fabule și puțin dintr-un monolog...  Am nevoie, pentru că știu că vă place să citiți, să-mi recomandați poezii. Aș prefera să fie de factură tare, de șoc, ceva de genul Plumb de Bacovia, să nu fie prea lungă ca să o pot învăța și să nu plictisesc. De dragoste am câteva, comică am una...fabule am și tristă și vesele. Aaa și mi-ar prinde bine și un exemplu de povestire la persoana întâi...un frgament comic sau mai trist dintr-o carte, eu mă gândeam la ceva din Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Și aici, am nevoie să fie scurt, concis și să nu plictisească. N-am citit atâtea poe...