Atunci și acum

Zilele acestea citesc volumul doi din trilogia "Forţele răului absolut" de Kelley Armstrong, seria am început-o anul trecut și din lipsă de timp și de motivație n-am reușit să o termin. Acum sunt la mijlocul volumului al doilea Revelația . Seria o urmărește pe Chloe Saunders, o adolescentă fugită dintr-un sanatoriu în care erau cazați niște adolescenți cu puteri paranormale. În volumul acesta Chloe încearcă să scape de urmăritori alături de prietenii săi. Până mai citesc eu din ea, Toto se descurcă, își face fotografii, așa nonșalant. Vi se pare normal? Toto, un arlechin de 19 ani să se poarte atât de copilăresc?! El mă iubește necontenit de nouăsprezece ani. Nu cred că mi-a spus vreodata o vorbă care să ma supere sau care să ma rănească. Eu l-am ignorat de multe ori, dar el mă iartă necontenit și mă îmbrățișează...asta îi este meseria, așa îi e scris în fișa postului. :) Voi aveți jucării sau obiecte care vă sunt mereu aproape? Care vă leagă de copilărie, de ti...

"Ai vorbit despre un vis... nu mai știu...lucuri atât de frumoase!"- Luigi Pirandello ( Să îmbrăcăm pe cei goi ) Cum se termină un vis? Cât durează un vis? Până se îndeplinește sau până apare un eșec? Al meu nu știu dacă s-a terminat sau dacă mai continuă...am luat-o pe altă traiectorie și chiar nu știu ce va urma, nu știu ce voi face, nu știu cum mă voi descurca. E cineva oare pregătit să ia viața în propriile mâini imediat după liceu?  Eu una chiar nu mă simt și uneori am impresia că nu voi fi pregătită vreodată. Cine a mai inventat clișeul acesta cu "Visele devin realitate?" Eu una încep să cred că nu e adevărat, adică e mult mai important să lucrezi decât să visezi. Doar visând nu rezolvi mare lucru. Eu nu mai vreau să cred în clişee, mai degrabă cred în hazard...hazardul.

Am primit această leapșă de la Ralu și o altă Bianca , ar fi culmea să mi-o dau eu singură tot mie. :))  Cine se aseamănă se adună. Mulţumesc fetele!  Reguli 1. Pune imaginea pe blogul tău. 2.Menţionează persoana care te-a nominalizat. 3.Spune șapte lucruri despre tine. 4. Nominalizează alte 15 bloguri. 1 și 2 făcut. 3. Am momente în care sunt supărată fără să știu neapărat de ce. Uneori mă complac în starea aceasta și ascult muzică tristă.  Reușesc să păstrez secretele pe care oamenii mi le spun, deși o fac rar. Nu am foarte mulți prieteni. Mă enervează persoanele mincinoase. Îmi vine să îi arunc pe lună pe cei care mă mint cu nerușinare și mai au tupeul să-mi ceară favoruri. Nu știu să mint, dacă o fac, în momente extreme, mă simt prost multă vreme după.  4. Nu am 15 persoane...oricine dorește să preia leapșa să o facă.  ************* Nu  sunt în apele mele zilele astea. Sunt cam supărată...n-am reușit...

" El acceptă copii altuia, născuți din legătura nelegiuită a nevestei lui cu naiba știe cine, poate că nu cu muzicianul ăla. Își luă palmele de la frunte, se îndreptă de spate- arăta falnic, era bărbat solid- și, cu un gest solemn, ca un adevărat caucazian, întrebă: -De ce plâng copii, mamă? Du-te la ei! "- Fetițele , Ludmila Uluțkaia Fetițele.Rude sărmane e o carte cu care m-am chinuit   săptămâna aceasta și cealaltă. Am citit și în tren, și în Cluj și acasă la mine...am reușit să termin doar primul roman, pentru că sunt două în unul.  Romanul Fetițele  urmărește povestea de viață a două gemene, Viktoria și Gayaneh, surori care au fost rivale încă din pântece. Mama lor, o fată prea tânără se îmbolnăvește la nașterea fetelor din cauza tatălui lor care le reneagă pentru început. Bunica lor este singura care se va ocupa cum trebuie de cele două fetițe, dar și aceasta e foarte puțin preocupată de rivalitatea dintre ele.  Viktoria are o personalita...

Maine implinesc o saptamana de cand am plecat din Oradea... azi n-am diacritice si imi cer scuze :) Cluj-Napoca mi se pare un oras frumos, e mult mai agitat decat orasul meu si are mult mai multe semafoare care te tin in picioare sau in masina mai mult decat alte semafoare din toate orasele prin care am fost. In rest mi se pare un oras ok...viu, agitat, plin de turisti, curat si cu o diversitate mare. Momentan cunosc doar centrul orasului si un cartier situat pe deal...dar e frumos, pe deal. E mult mai liniste decat in centru si mult mai verde. In centru m-am plimbat la greu, aproape ca am ajuns sa ma ratacesc, dar acum stiu sa merg pe jos pana unde am nevoie :))) si n-am GPS. De maine incepe greul, examenul...sper sa trec cu bine!!! Doamne da!!! Va las si alte poze facute prin Cluj :D . Si, Inainte de culcare citesc "Fetitele/ Rude sarmane" de Ludmila Ulitkaia, sper ca revin curand si cu o recenzie.  Pana acum romanul "Fetitele" nu mi se pare...

Azi am terminat în sfârșit de citit Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog-Brașoveanu. Toți a aseamănă pe Rodica Ojog-Brașoveanu cu autoarea engleză de romane polițiste- Agatha Christie. Mie mi se pare puțin impropriu, cartea Rodicăi Ojog-Br. mi se pare  mai complexă decât Crima din Orient Express scrisă de Christie. Despre autor Rodica Ojog-Brașoveanu s-a născut ca fiică a Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor Ojog, avocat. Tatăl său a fost de mai multe ori arestat și întemnițat, ca fost deputat liberal. Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français”, apoi Liceul „Domnița Ileana" (azi „Mihai Eminescu”) (1948-1955) și la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. În 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare la fabrica de medicamente „Galenica”, intră din nou, la Iași, la Fac...

Pățesc des să întâlnesc câte un patruped fără stăpân, bietul, și să n-am nimic digerabil la mine. Până mă duc eu să aduc ceva pâinică cățelul dispare ... Cei mai frumoși câini nu sunt neapărat cei de rasă, asta e clar. Cei mai frumoși și mai iubitori câini sunt cei ce au trăit pe străzi, cei care pe lângă o bucățică de pâine cerșesc și o mângâiere. Cei care te privesc direct în suflet cu ochii luminoși și cu urechile lăsate. Acești căței, mici sau măricei, nu vor sări să te muște fără motiv. Îmi e frică de câinii de pază scăpați din curți și învățați să apere teritorii, da, dar de câinii fără stăpâni nu. Nu am pățit niciodată să fiu lătrată de vreun cățel fără stăpân, poate doar mârâită, dar cu o vorbă bună ești lăsat în pace.  Câinii au suflete bune în general, puneți-vă în locul unui cățel fără stăpân...speriat, înfometat și alungat de lângă culcuș, aproape călcat de mașini și nimeni care să îți ofere o mângâiere ori să îți spună o vorbă de alint. Fiind cățel fără stăpân ...

Zilele acestea citesc Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog-Brașoveanu. Nu am mai citit nimic de această autoare. Știu că e autoare de romane polițiste poreclită și Agatha Christie de România. Cartea e destul de bună, din cele treizeci de pagini citite până acum pot să spun că îmi place. Titlul e expresiv iar misterul planează la fiecare pas. ****** Azi când am fost la cumpărături am observat că au mai adus cărți în stocul de cărți de la Adevărul, m-am mai uitat și am văzut că au Moby Dick de  Herman Melville, am zis de ce nu, dacă tot aveau preț pe care nu-l poți ignora? **** Azi sunt fericită, am aflat mult așteptatele rezultate de la Examenul maturității ,  examen la care adulții dau rău de tot în minte copiilor în ultimii ani. Ați văzut cât tam tam au făcut și anul acesta cu Bacul? Cât spam au făcut cu rezultatele de la bac nenorociții aștia pe net? Cred că unii au afișat rezultatele înainte să se corecteze lucrările :)) și asta numai pentru trafic. ...

Wladyslaw Reymont  a fost un romancier polonez care a trăit între anii 1867-1925. A fost premiat cu Premiul Nobel pentru Literatura. Motivația juriului: " Pentru grandioasa sa epopee Ţăranii ".  Acum voi scrie despre alt roman al autorului, Comedianta , publicat la Varșovia în 1896, deși autorul se stabilise  în Franța până în 1899. Despre Comedianta   pot spune că e o frescă socială, o ilustrare de moravuri, gândiri și probleme ale artiștilor de final de secol XIX.  Am avut așteptări ceva mai mari de la acest roman, dar din păcate nu mi le-a atins..  Acțiunea romanului este plasată pentru început într-o gară undeva în Polonia, acolo trăia împreună cu tatăl său tânăra Janina Orlowska, abia întoarsă de la pension. Cei doi locuiau într-o căsuță nu departe de liniile de tren, tatăl ei fiind angajat al gării. Viața e frumoasă, pentru a se simți bine Janina (poreclită Janka)  se relaxează plimbându-se prin pădure sau jucând în piese într-un teatru d...

Ce este iubirea? Sunt întrebări la care pur și simplu nu mai găsesc răspuns. Iubirea e multe lucruri. Iubirea e un sentiment? Clar. Dar ce fel de sentiment? Unul care pornește ca o scânteie sau e ceva care se învață odată cu trecerea anilor și învie ca un foc mognit? Asta e dilema...dacă apare ca o scânteie cine îmi garantează că nu la fel va și dispărea? Toate scânteile mele de până acum s-au stins...prea repede și nu mai vreau scântei, nu mai cred în scântei. Scântei pot să fac și jucându-mă cu focul, asta nu înseamnă iubire. Și cu focul mi-e frică să mă joc, focul poate lăsa arsuri usturătoare și mai ales te alegi cu vărsare de lacrimi. Un singur foc am aprins până acum în viață, dar s-a stins când au apărut alte scântei și știți că puteți stinge un incendiu provocând alt incendiu? Un lucru știu sigur, n-am să mă mai joc cu focul prea curând.