Relatări din lumea celor fascinați 1-Bernadette

o fetiță

Era mică, avea în jur de 4 sau 5 ani. Păr brunet, prins în codițe buclate la vârfuri. Ochii îi avea mari și păreau fascinați și fascinanți în același timp, gurița era uitată într-un zâmbet larg.
Nu mai știu dacă am aflat cum o cheamă când a intrat sau când a ieșit de la spectacol. Știu doar că în momentul în care am aflat cum o cheamă m-am îndrăgostit pe loc de drăgălășenia ei, de numele ei.Pe unii oameni numele îi ajută să devină mai drăguți, rotunzi. Nu îmi puteam imagina păpușica aceea având un nume mai rezonant.
O chema Bernadette, nu vorbea deloc românește, iar eu nu vorbesc deloc ungurește. Bunica ei a fost translator. Numele e rostit într-un fel neobișnuit mie ca româncă, cu accentul pe prima silabă.
Chipul ei cald, jovial -de ștrengăriță- și fascinat mi-a rămas pe retină și încă rămâne, chiar și după ce am văzut chipurile și am auzit numele a altor sute de copii . Un portret robot  mai bun de atât  nu cred că pot să fac. :)