Elogiu mamei vitrege - Mario Vargas Llosa

A fost o provocare pentru mine să citesc Elogiu mamei vitrege,  carte ce abordează teme puțin mai dificil de înghițit de persoane rezervate (cum sunt și eu), dar până la urmă e literatură, iar literatura prezintă viața, ori nu?!

Romanul a fost publicat în anul 1988 în spaniolă, iar traducerea sa în limba română a apărut pentru prima dată în anul 2005.

Elogiu mamei vitrege urmărește viața intimă a lui don Rigoberto, un soi don Juan, aflat la a doua căsătorie cu dona Lucrecia.

Viața  intimă și fanteziile celor doi sunt descrise pas cu pas, ba mai mult, fiecare parte a cărții pornește de la o pictură, în care Lucrecia și Rigoberto se contopesc.

Fiul lui don Rgioberto nutrește și el un amor neobișnuit pentru senzuala Lucrecia, singura problemă este că femeia îi este mamă vitregă de câteva luni, iar Alfonso, băiețelul, n-are mai mult de zece ani.

Uită-te bine la mine, iubirea mea. Recunoaşte-mă, recunoaşte-te.

Cartea face ca scenele erotice să se desfășoare într-un slow motion continuu, fapt ce îi face să roșească pe cei care sunt ușor pudibonzi, sau nefamiliarizați cu genul acesta de literatură.

Dar, trebuie să recunosc, Llosa reușește să facă din scenele de amor o artă, le dă un aer firesc.

La fel de firesc se desfășoară și ritualurile de curățire trupească la care se supune zilnic don Rigoberto, asta pentru a-și auto-educa organismul.

Fiecărei parți a corpului îi este destinată o zi specială pentru curățare și verificare: de la urechi și picioare, până la organele genitale.

Dona Lucrecia, între timp, se bucură de atenția și dragostea exagerbată pe care Aflonsito i-o oferă. Este conștientă că băiețelul o spionează când face baie și îi face jocul, ultimul pas la care cei doi ajung în acest joc neortodox fiind chiar incestul.

Nu sunt nefericit şi nici nu vreau să fiu compătimit. Sunt aşa cum sunt şi gata. Faptul că ştiu că alţii sunt într-o stare mai jalnică este o mare consolare, bineînţeles.

Până când don Rigoberto se prinde că dragostea dintre soția și fiul său ajung la un nivel carnal, femeia și copilul își explorează și descoperă împreună latura amoroasă.

Pe lângă eros, cartea explorează și viața de familie, să zicem obișnuită până la pornirile sexuale ale copilului. De asemenea, viața de cuplu și confortul pe care aceasta îl aduce sunt o altă temă interesantă.

Recomand Elogiu mamei vitrege celor care vor să iasă din zona de confort oferită de romanele de duzină (asta nu înseamnă că toate romanele care nu explorează erosul ar fi de duzină).

Am mai citit o singură carte ce explorează acest gen - Hotel Iris - și chiar dacă a fost o provocare, am dus-o până la capăt. Probabil că și Maitreyi a lui Eliade ar intra foarte subtil în această categorie de literatură, deși acțiunile descrise în romanul lui Eliade sunt mici copii față de ce descrie Llosa în Elogiu mamei vitrege.

În adâncul sufletului, pe o femeie frumoasă o fascinează întotdeauna bestia, după cum dovedesc atâtea fabule şi mitologiile.

Despre autor

Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”.

Mai multe detalii despre Llosa, găsiți pe wikipedia.