Atunci și acum

sursa Am găsit pe youtube un clip foarte fain, are cam 4 minute și în el câteva femei sunt rugate să își amintească de ele însele în copilărie. Acele patru minute le-am petrecut în fața monitorului și m-au făcut să mă gândesc la copilul care am fost cândva. M-am gândit și eu bine, cum eram eu în copilărie? Retrasă, naivă și puțin complexată. Îi spun Biancăi de acum vreo doisprezece ani, ba chiar mai mulți, că e momentul să stea mai dreaptă și să zâmbească mult mai des. Îi spun că a fost o curajoasă pentru că a depășit problemele de sănătate. Voi fi și mai specifică, să mă scuzați, vă rog! Bianca, draga mea, ești un copil cuminte, matematica nu îți place și știu că nu îți va plăcea niciodată, asta este. Învățătoarea ta, ba chiar și diriginta vor avea impresia că e necesar să înveți mai multă matematică, eu îți spun că până acum am supraviețuit cu câteva calcule simple. Nu-ți place matematica, bun, dar ai altă oportunitate: citește! Citește tot ce poți și tot ce îți recomandă...

Toamna aceasta zbuciumată îmi scutură frunzele Toate se ruginesc și îmi cad covor la picioare Toamna aceasta zbuciumată îmi plouă pe suflet Toate ploile îmi curg în valuri la picioare, dar sufletul zâmbește Mi-am deschis mai larg ochii ca să intre prin ei toate culorile toamnei, iar culorile acestea mi-au rămas imprimate pe retină, așa că o să le țin minte toată viața. E al doilea an în care toamna îmi aduce iar schimbări măricele în viață. Nu e toamna anotimpul schimbărilor? Unul dintre cele patru anotimpuri ale schimbărilor, da..