To the girl I was

sursa

Am găsit pe youtube un clip foarte fain, are cam 4 minute și în el câteva femei sunt rugate să își amintească de ele însele în copilărie. Acele patru minute le-am petrecut în fața monitorului și m-au făcut să mă gândesc la copilul care am fost cândva.

M-am gândit și eu bine, cum eram eu în copilărie? Retrasă, naivă și puțin complexată.
Îi spun Biancăi de acum vreo doisprezece ani, ba chiar mai mulți, că e momentul să stea mai dreaptă și să zâmbească mult mai des. Îi spun că a fost o curajoasă pentru că a depășit problemele de sănătate. Voi fi și mai specifică, să mă scuzați, vă rog!
Bianca, draga mea, ești un copil cuminte, matematica nu îți place și știu că nu îți va plăcea niciodată, asta este. Învățătoarea ta, ba chiar și diriginta vor avea impresia că e necesar să înveți mai multă matematică, eu îți spun că până acum am supraviețuit cu câteva calcule simple. Nu-ți place matematica, bun, dar ai altă oportunitate: citește! Citește tot ce poți și tot ce îți recomandă cei din jur, știu că acum preferi să te uiți la desene animate și să joci tupu în fața blocului, dar va veni o zi în care vei fi atât de sătulă de televizor, că ai vrea să demufezi toate cablurile din bloc, și să montezi câte un raft cu cărți peste tot în scară.

O să vină o zi în care vei cunoaște oameni mult mai faini decât copiii pe care îi cunoști acum, înțelege-i și pe cei mai răutăcioși. Vin din tot felul de medii și sunt câțiva dintre ei care cresc în familii de dezaxați. De acolo și toate problemele lor de comportament, nu te îngrijora, peste câțiva ani abia dacă o sa îți mai amintești de ei. Bianca mică, șțiu că îți place să cânți și să pictezi. E foarte bine, fă ce îți place. Cântă prin casă, desenează mai mult: pe hârtie, pe asfalt, dar sunt foarte mândră de tine că lași în continuare pereții curați.

Bianca mică, să nu îți mai fie frică să rămâi singură, în câțiva ani vei tânji după câteva ore de singurătate și liniște. Da, pentru un copil unic e destul de dificil dacă crește cu prea multă liniște, dar ca adult nu te mai întreabă nimeni dacă ai nevoie de spațiu personal și liniște..
Bianca adolescentă, părul ăla lung și silueta uscățivă pe care o ai acum în pre-adolescență...eeee, bucură-te de toate astea pentru că nu le vei avea prea mult timp. Genunchii ăia ușor noduroși și felul tău nesigur de a fi, toate vor deveni un trend în câțiva ani. Adolescenții sunt oarecum bine văzuți dacă își arată slăbiciunile, tu nu te strădui nici să le arați, dar nici să le ascunzi. Stai liniștită! Și nu mai fii așa prostuță, nu încerca să le faci pe plac tuturor, știu că firea ta așa este, că încerci să fii împăciuitoare, dar dacă nu se poate, asta este! :)

Bianca, e foarte bine că ai început să scrii și să citești, sunt mândră de tine. Gândurile tale sunt ca niște perle, trebuie doar șlefuite. Peste ani și ani vei afla că multe fete de vârsta ta și-au scris gândurile și au ajuns celebre. Stai liniștită Bianca, tu nu vei fi celebră dar exercițiile de scriere te vor ajuta mult în liceu, facultate și în viața de zi cu zi.
Nu te sfii să te îndepărtezi de vreo oportunitate în liceu. O să îți prindă bine să îți lărgești cercul de cunoscuți, ca să poți scoate din el oamenii cu care nu te înțelegi și cu care nu are rost să te străduiești. Oricum nu vei mai ști prea multe în legătură cu ei, iar asta nu te va afecta.

Cu toate astea, micuță Bianca, acum e încă momentul să spui că vrei și tu o bicicletă calumea, altfel vei crește fără să știi să mergi pe bicicletă, iar în anii 2014-15-16 vor fi la mare căutare bicicletele. Poți măcar să încerci să faci rost de o pereche de role.

p.s. Sunt mândră de cei care te-au crescut!