Numele meu este Mahtob - Mahtob Mahmoody

"Știam că tata încearcă să dea de mine, dar nu știam de ce. Voia doar să vorbim sau voia să mă vadă? Voia să mă ducă înapoi în Iran? Voia să spele onoarea familiei ucigându-mă pentru ce eram creștină, pentru că nu purtam văl, pentru că mă machiam, ascultam muzică rock (..)?"

Numele meu este Mahtob e povestea lui Mahtob Mahmoody, continuarea relatării începută de mama ei: Numai cu fiica mea de Betty Mahmoody.

Mahtob și Betty încearcă împreună să treacă peste o traumă suferită în Iran, când tatăl lui Mahtob le-a ținut ostatice pe cele două timp de optsprezece luni. Betty  se lasă convinsă de soțul ei, Sayed Mahmoody, să facă o vizită de două săptămâni în Iran, în țara natală a soțului. Doar că ajunși acolo, atitudinea lui Sayed se schimbă radical, când vine vorba de soția lui. Începe să fie din ce în ce mai autoritar cu Betty, recurge la amenințări și bătăi. 

În final, vizita se dovedește a fi o minciună, pentru că Sayed Mahmoody ia decizia de a rămâne în Iran definitiv alături de cele două.

Anii optzeci au însemnat pentru Iran război și violențe, iar pentru o cetățeancă americană și fiica de șase ani a însemnat un loc de-a dreptul primejdios. 

Războiul, violența domestică și insercuritatea a însemnat pentru familia Mahmoody destrămarea, Betty hotărăște să fugă cu Mahtob din Iran, deși o acțiune foarte periculoasă care ar fi putut să-i aducă moartea, femeia hotărăște să se salveze pe ea și pe fiica ei din primejdie.

Ajunsă înapoi în Statele Unite, după fuga din Iran, Mahtob se luptă adesea cu teama că tatăl ei ar putea să o răpească sau să le facă rău ei și mamei sale. Ba mai mult, Mahtob trece printr-un proces greu și lung în care încearcă să-și ierte tatăl pentru ceea ce le-a făcut în Iran, dar și pentru necazurile pe care i le-a cauzat lui Mahtob în copilărie și în anii de după fuga din Iran.

"Da, L-am iertat pe tata, l-am iertat pentru ceea ce ne-a făcut în Iran probabil la mai puțin de un an după ce am evadat."

Procesul iertării este unul lung și anevoios pentru Mahtob, îngreunat fiind și de boala auto-imună cu care a fost diagnosticată - lupusul. Între tratamente, școală, teama de recidivă a bolii și frica de faptul că Sayed Mahmoody ar putea să o găsească, Mahtob reușește prin credință, rugăciune și alături de familia mamei care o susține, să devină o persoană echilibrată.

"În adâncul sufletului, cred că în iertare găsești o plăcere pe care n-o găsești în răzbunare."

Cartea a fost o adevărată pildă pentru mine, o admir pe Mhtob pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, pentru că a reușit să treacă peste greutățile cauzate de lipsa tatălui, ba mai mult, a trecut peste insecuritatea cauzată de posibila lui reapariție în viața ei.

Mahtob nu acceptă nici un fel de concesie cu privire la comunicarea cu el, preferă să lase trecutul în spate și să îi evite pe cât posibil pe cei trimiși de tatăl ei în SUA ca să le facă rău ei și familiei sale.

Găsiți aici un interviu recent cu Mahtob Mahmoody. Iar de pe librăria online Libris puteți achiziționa cartea Numele meu este Mahtob. 

După întoarcerea în State, Betty Mahmoody s-a dedicat ajutorării copiilor ce riscă să fie răpiți internațional, iar Mahtob a devenit psiholog și ajută persoanele care suferă de afecțiuni psihice.