Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak

Am reușit să termin cartea Cele patruzeci de legi ale iubirii într-un timp destul de scurt. Elif Shafak, autoarea, a reușit să scrie un alt roman foarte bun care m-a surprins plăcut și mi-a rămas destul de impregnat în memorie: Bastarda Istanbulului.

"Cele patruzeci de legi ale iubirii" face, într-un fel, o paralelă între lumea contemporană și cea din secolul al treisprezecelea, când învățatul Rumi își inspira adepții.

Ella este o femeie la patruzeci de ani, mamă a trei copii, cu o căsnicie fericită s-ar putea spune, contemporană cu noi.

Primele impresii ne sunt însă spulberate pe măsură ce avansăm în lectură. Viața Ellei nu este ca cea din filme, căsătoria ei nu a fost făcută din dragoste, ci mai mult din interesul de a se așeza în rând cu lumea. Rutina, neînțelegerile cu copiii, faptul că este casnică, dar și infidelitățile soțului o fac pe femeie să își pună întrebări.

Pentru a-și suplimenta veniturile, Ella se angajează la o agenție literară. Primul manuscris pe care trebuie să-l lectureze este și acela care îi schimbă viața:  Dulce blasfemie.

Dulce blasfemie are acțiunea plasată în secolul al treisprezecelea, în zona Persiei și împrejuruimile acesteia. 

Evenimentele, personajele și faptele prezentate în manuscris sunt o paralelă grozavă, comparate fiind cu lumea contemporană nouă. Elif Shafak preia fapte din biografia lui Rumi și a lui Shams și îi aduce pe amândoi la viață, oferindu-i Ellei, dar și nouă, adevărate lecții de viață despre fericire și descoperirea lui Dumnezeu.

„Cred că fiecare dintre noi face un legământ cu Dumnezeu. Știu că și eu am făcut unul. Când am devenit sufit, i-am făgăduit lui Dumnezeu să-mi împlinesc partea mea de învoială cât de bine îmi stă în puteri și să las restul în seama Lui și numai a Lui. Am acceptat faptul că există lucruri care-mi depășesc limitele.”

Aziz, autorul mansucrisului, intră și el în viața Ellei odată cu istoriile relatate. Între Ella și Aziz se leagă o tovărășie spirituală neobișnuită pentru un bărbat și o femeie, mai ales pentru un sufit precum e Aziz și o femeie măritată.

„În fiecare clipă și cu fiecare nouă suflare, trebuie să te simți reînoit iar și iar. Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă:  să mori înainte de moarte.” 

Mi-a plăcut mult cartea, iar Elif Shafak nu m-a dezamăgit nici de această dată, ba chiar a continuat să mă surprindă cu o poveste emoționantă și cu alte câteva istorisiri în ramă, cuprinse în povestea mare.
Per-ansamblu "Cele patruzeci de legi ale iubirii" este o carte extrem de bine construită, cu o intrigă captivantă și acțiune desprinsă, parcă, din lumea pe care o cunoaștem noi în ziua de azi.

Voi ce mai citiți?