Despre Dumnezeu și om - Lev Tolstoi

Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi,  n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana - d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo) a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).

 Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”.

Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Despre Dumnezeu și om reprezintă însemnări din ultimii ani de viață  ai lui Tolstoi. Ultimii ani din viață îl găsesc pe Tolstoi la moșia de la Iasnaia Poliana, trăin ca un mijic. Lăsase în urmă societate modernă petersburgheză, onorurile, ba chiar și propriul destin literar. Devine un fel de patirarh nonconformist, în contradicție cu autoritățile laice și ecleziastice. Ajunsese la o credință în care puțini îl puteau urma. 

În singurătate, stă de vorbă cu sine despre Dumnezeu și oameni, iar junralul este spațiul unde pune întrebări infinite, unde caută să înțeleagă și să se exprime altfel decât o făcuse înainte.

"Cât de îngrozit trebuie să se simtă omul singur pe lume, rupt de toate! Dacă, oricât ar rătăci, omul n-ar simți legătura spirituală cu lumea, cu Dumnezeu, n-ar putea trăi. Dacă însă pierde conștiința acestei legături, nu mai poate să trăiască și se omoară. Asta explică sinuciderile. (14 ianuarie)"

 Aceste meditații au fost cenzurate în edițiile anterioare ale jurnalului - puterea sovietică putea accepta stilul lui de mujic, dar nu și spiritul care se împotrivea oricărei revoluții.

Printre altele, Tolstoi lansează în jurnalul său intim idei referitoare la existența lui Dumnezeu, credința sa este o împletire a ortodoxiei cu alte credințe mai puțin creștine, dar toate referitoare la spiritualitate. Conștiința propriei ființe, tradițiile neamului din care se se trage dar și alte chestiuni existențiale sunt formulate prin diferite aforisme și maxime în cartea aceasta - Despre Dumnezeu și om. Cartea poate fi citită cap coadă sau putem citi pasaje, rezultatul va fi același, un compendiu de enunțuri și întrebări cu referire la existența noastră pământească și o înțelegere a spiritului Creator.

"Nu împrumuta de la alții răspunsuri la întrebări până când întrebările nu se ivesc în tine însuți."

Maximele conturate de Tolstoi în carte sunt grozave, iar percepția lui asupra vieții, a morții și chiar asupra lui Dumnezeu este diferită de multe viziuni cu care m-am întâlnit în alte cărți, dar și extrem de complexe.
Găsiți această lectură plăcută pe librăria online Libris.
***
Voi ce mai faceți?
Ce mai citiți?