Atunci și acum

Este un februarie trist, încă. și rece. Parcă zilele mai bune nu vor să apară, parcă nu ies toate socotelile cum aș vrea, parcă nu înțeleg ce vor alții de la mine, dar nici eu ce doresc de la alții. Oricum ar fi... am scris câteva versuri de  dor . Am desenat o crenguță în caietul de schițe. Am filmat procesul. Vă invit să citiți și să urmăriți. Astăzi este Ziua Internațională a Limbii Materne - dor a fost desemnat cuvânt intraductibil al limbii române, alături de doină. *** Mă încearcă tot felul de emoții în ultima vreme pentru mine una dintre modalitățile de a mă descărca este scrisul cealaltă este desenul plânsul l-am scos de pe listă Nu pentru că nu vreau să plâng ci pentru că nu pot nu pentru că plânsul este pentru cei slabi ci pentru că plânsul este prea puternic. Dorul apare, dispare Mă podidește  ...și doare Dar viața merge înainte. ***

E o perioadă de februarie mohorâtă pe aici, e frig, noroi și cam cenușiu peste tot.  Noroc că mi-au ținut companie Povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu în ultimele zile.  Cartea a fost publicată în 2019 la YoungArt, eu am citit-o prin bunăvoința celor de la Librăria Online Libris , ei mi-au pus-o la dispoziție. Cei de acolo au o gamă foarte bogată de cărți, marea mea încercare este să mă decid ce vreau să citesc, ce vreau să comand când intru pe libris.ro .   Printre orele petrecute cu noua mea descoperie: serialele thriller, psihologice și polițiste de pe Netfilx, am lecturat și cartea asta care mi-a deschis un lanț de amintiri dulci-acrișoare din anii mei de școală primară și gimnazială.  Calea Moșilor nu este centrul lumii, Calea Moșilor este lumea întreagă. Adina e la grădiniță când se mută aici, cu părinții, și cartierul e nou-nouț și frumos. Trăiește în epoca de aur, are o coliță de la Filatelia cu tovarășul Nicolae Ceaușes...