1001 de nopți, Basme arabe povestite de Eusebiu Camilar vol.1

De o frumuseţe aparte, această primă adaptare românească pentru copii a celor 1001 de nopţi a văzut lumina tiparului la mijlocul secolului trecut şi a aprins imaginaţia a generaţii de tineri cititori.

Eusebiu Camilar este cel care a istorisit pe românește seria de basme arabe relatate de eroina Șeherezada, apărută între anii 1956-1963, inițial în 4 volume, a fost republicată în 2019 de către Editura Humanitas. Inspirați au fost să tipărească basmele în doar două volume prinse elegant în între niște coperte cartonate, frumos ilustrate de Ana Alfianu. Aceasta din urmă realizează și ilustrațiile din interiorul cărții.

Prima mea tangență cu 1001 de nopți a fost prin intermediul unei cărți scurte, cu puțin text în care era istorisită povestea lui Sinbad Marinarul. 

Apoi au urmat, desigur, animațiile Disney, apoi am aflat adevărul dur al istoriilor acestora prin liceu. Știți bine că poveștile din cărțile arabe sunt spuse fragmentat, luând anumite bucăți pe care le-au animat sau transformat în cărți mai mici de povești, dar nicăieri nu prea este menționată povestitoarea originală Șeherezada sau Sheherezade cum este numită la nivel internațional.

Ei bine, Șeherezada devine povestitoare într-un mod destul de brutal, se poate zice. 

Sheherezade by Sophie Anderson

Despre basm și stabilirea caracteristicilor

La fel ca în cazul basmelor populare, a basmului cult sau a celor din literatura universală, și cele din 1001 de nopți  aveau ca audiență publicul matur, transmise din generație în generați prin viu-grai și adaptate astfel încât să reflecte dorințele și modul de viață al oamenilor din diferite perioade. 

Basmul cult apare în paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, preluând motivele și tehnicile narative ale acestuia. Culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrescă. Scriitorii cunoscuți în România devin autori de basme, celebri fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu.

La nivel internațional îi putem aminti drept culegători și scriitori pe Frații Grimm, Charles Perrault sau Hans Christian Andersen.

Împlinit printr-o inserție expresivă specifică stilului marilor scriitori, basmul cult își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă. Basmul cult reflectă viziunea scriitorului și integreaza teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări narative, alternând persoana a treia cu persoana întâia și a doua, forțând o comunicare directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă discursului narativ. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care îi conferă originalitate și atractivitate.

Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, prin adăugarea unor semnificații și efecte specifice literaturii culte.

Camilar ne avertizează că "nemaipomenitele întâmplări din cartea astea s-au desfășurat în veacuri stăpânite de adâncă superstiție, în veacuri când grele erau condițiile sociale ale tuturor oamenilor și ale femeilor îndeosebi."

Moravurile, datinile, mentalitatea oamenilor se îmbină cu superstiția, atotputernicia vrăjilor și supremația bărbatului asupra vieții consoartei sale, fie că vorbim de cei cu funcții înalte, șahi, regi și până la oamenii de rând.

Despre Șeherezada și poveștile arabe

Ce e comun tuturor edițiilor celor O mie și Una de Nopți este istoria inițială a formei narative: personajele regele Shahryar sau Shahryār (din persană شهريار, însemnând rege, conducător) și soția sa Șeherezada (din persană شهرزاده, însemnând de origine nobilă) și narația, un deviz incorporând poveștile în sine. Poveștile provin din povestea originală; unele sunt incorporate în alte povești, în timp ce altele încep și se termină independente unele de altele. Unele ediții conțin doar câteva sute de "nopți", în timp ce altele includ 1001 sau chiar mai multe „nopți”.

 Povestirea principală este despre Regele persan și noua sa mireasă. Regele, Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind infidele.

(va urma)

Continuarea aici. 

Mulțumiri Libris pentru că mi-a pus la dispoziție primul volum.