Atunci și acum

 Meditaţie? Când nu aveam destulă zăpadă în Oradea, am dat o fugă până la Stâna de Vale cu părinţii. Am stat o după amiază întreagă, timp în care am făcut câteva fotografii şi m-am  dat de câteva ori cu sâniuţa. Acum am şi acasă destulă zăpadă. De primăvară am eu nevoie acum.

Cum poate fi o melodie mai frumoasă?  ...şi ochii nu mai au ce să mai vadă, doar umre de jivine în zăpadă....

Cartea este scrisă de Aglaja Veteranyi. Am vrut de multă vreme să o citesc, dar nu dădeam de ea la bibliotecă. Acum am dat. E o carte  bună. Povestită de o fetiţă ce călătoreşte prin lume alături de părinţii ei circari. Autoarea s-a inspirat  din propria ei viață pentru unele întâmplări ce stau la baza cărții. În această carte ne este descrisă viața pe care o trăiește micuța, a cărei mamă este acrobată și "atârnă de păr", iar tatăl "nu e trist.e clovn.da" Numele fetiţei nu este menţionat din motive de securitate pentru că famila de circari a fugit din România în timpul comunismului, de fapt acţiunea se petrece în acea perioadă, doar că înafara ţării. Copila şi sora ei vitregă sunt foarte apropiate. Nu merg la şcoală şi nici să se joace cu ceilalţi copii nu au voie.  Familia lor e compusă din mama, acrobată, tatăl , fetiţa şi sora ei vitregă mai mare, care e ţigancă, după cum e menţionat şi căţelul Boxi. Deşi o duc mai bine decât cei din ţară, pentru că îşi permit...

 Am realizat azi,  de fapt mai demult doar că abia azi mi-am pus ordine în idei, că unul dintre cele mai ușoare lucruri posibil în viața asta e să mori. Da. E crunt dar adevărat. Poți muri din multe motive, unele nu îți dau nici măcar șansa să lupți pentru viață. O boală de inimă, un infarct, malformații, boli care te sting pe zi ce trece... războaie, conflicte,accidente rutiere sau la locul de muncă, foamete și lista poate continua dar e târziu și mi-e somn.   Faza cu sinuciderea din cauza unor depresii mi se pare cea mai mare risipă de viață...gandește-te câți vor să trăiască și nu vor mai putea, sa-ți iei viața doar pentru că ai dat de greu, e gestul suprem de lașitate. Mă uitasem la The Pianist azi, film după fapte reale, am văzut cât alergau acei oameni doar ca să rămână în viață, fugeau soldații cu mitraliere după ei, mai ales Pianistul. Iar noi suntem în stare să ne luăm viața doar pentru că am picat vreun examen, iubitul/iubita ne-a părăsit, sau ne-am pierd...

M-am hotărât să mai pun câteva poze cu păsăroii mei dragi şi scumpi. Coco, femela peruş de 5 ani şi Oliver, peruşelul de aprox. un an. Coco e cea albă iar Oliver peruşul albastru. pe  unde se căţărau ei înainte să le tai din aripi   Acum sunt mai apropiaţi ca la început. mai aproape  şi mai aproape   Perfect! :) Sunt nişte creaturi simpatice, fiinţe rezonabile.Vor folosi forţa ciocului numai dacă se simt ameninţaţi. Pe măsura ameninţării şi intensitatea muşcăturii. Degetele mele cunosc.:)) Voi reveni curând şi cu înregistrări.

(prima pe ordeinea de zi) Voi  voi păţiţi vreodată să vă tăiaţi la deget să zicem şi să aveţi mari probleme, nu din cauza usturimii ci a căldurilor care vă trec când vedeţi puţin sange şi a leşinului de exemplu? Eu am în ultimii ani. Nu știu de ce, când eram mică nu aveam probeleme de gen. De pe la treisprezece ani pățesc însă mereu din astea. Știți e ca în filmul ala de pe jetix de demult, când fetele acelea se udă și e doar o chestiune de timp până să se transforme în sirene. Ei la mine e altecva, mă zgârii un pic și e doar o chestiune de timp până să văd stele verzi.  Deși este numită (hemo)fobie, mie nu îmi e frică de sânge, mi-e frică mai nou să nu mi se facă rău când îl văd. Și observ că mă ia semileșinul doar la vederea sângelui meu, sau și dacă nu-l văd dar aflu că mi s-a luat sânge. .... (a doua) Am aranjat biblioteca în care țin cărți vechi și noi. Vechi ale părinților și mai noi ale mele. Nu credeam că voi găsi cărți cu titluri atat de atractive acolo. Cărți bune...

        Am dus o luptă grea de convingere ce părinții că să mă lase să-mi cumpăr cartea asta anul trecut. Dar a meritat.  La început părea plictisitoare, oarecum. O fată cu o stare materiala bună își pierde tatăl, care se sinucide. Tamara, așa o cheama pe fată, este nevoită să se mute cu mama ei la țară la fratele mamei ei. Pană aici totul decurge bine.  În această perioadă petrecută acolo, Tamara realizează că știa foarte punține despre familia ei.  Dar reușește să-i dejoace planurile lui Rosaleen, soția fratelui mamei ei (mă rog, presupusa). Rosaleen era o femeie harnică de la țară care ascunde zeci de ani de gelozie,este soția lui Arthur. Arthur este unchiul lui Tamara, un om liniștit și muncitor care o ascultă mereu pe draga lui șoție.  Tamara descoperă într-o bibliotecă ambulantă un jurnal gol în care vor fi scrise toate întâmplările ce vor avea loc a doua zi... în felul acesta ea reușește să învețe din greșelile T...

Azi am avut  schimbarea la faţă. la faţa blogului :D :)). Am renunţat la cealalta imagine cu bulinuţe. E şi asta mai simplă si cu stil zic eu. Revin curand cu o recenzie de carte, nişte imagini, gândrui.Orice îmi trece prin cap, sper sa le filtrez  destul ca să nu scriu prostii...:)) p.s azi am scris și în pagina de CITATE