Atunci și acum

Chiar dacă e ultima postare din acest an, data  de pe noul tempalte nu merge bine,  timpul trece nu stă. Mă gândeam să nu îl mai jelesc, să ma bucur de ultimele momente, că nu e zilnic revelion.    Am o urare pe care ţi-o adresez, cititorule, bun, pregăteşte-te: Să ningă-ncet deasupra ta cu fulgi de fericire Să-ţi fie visurile-un zbor mareţ şi plin de împlinire Povara vieţii fie-ţi un car cu sănatate Sa-ţi fie sufletul scăldat in stropi de bunătate Să ai oricând în drumul tău un soare zâmbitor Să ai alături chipuri dragi şi-un înger păzitor La mulţi ani!

M-am  rugat de nenumărate (de mine) ori lui Dumnezeu să îmi deschidă sufletul... Mi l-a deschis, dar eu am făcut ce am făcut şi l-am închis înapoi în scurt timp...ăsta e un semn că sunt stăpână pe viaţa mea, că poate uneori mă las condusă de aparenţe şi împrejurări şi fac mai multe lucruri rele.   Eu una încerc să fac bine lucruri bune, dar nu îmi iese intotdeauna, şi fac cu sau fără voie şi rău , aşa că încerc sa menţin o balanţă între bine şi rău ... cu speranţa că voi fi împăcată cu mine însămi. Dar tot nu mă simt împăcată. Presupun că mulţi trecem prin clipe de genul acesta, sper că nu doar în mine sunt luptele astea în căutarea adevărului şi a răspunsurilor.  Oare, oare e bine să menţin balanţa între bine şi rău?

  Am găsit acest gen de poezie tot căutând pe net, mi-a plăcut şi mi-am zis, eu de ce nu pot sa scriu aşa ceva? O scurtă introducere în gen: Haiku - e un gen de poezie  cu formă fixă, formată din 17 silabe grupate pe trei rânduri, primul rând avand 5 silabe, al doile 7 iar al treilea 5. E demn de notat ca acest gen a pornit din Japonia. Are 10 categorii estetie. Aware (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă Fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii) Ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii) Mei (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane) Mono No Aware (patos al lucrurilor) Mushin (negativitate, lipsă de spirit, cu conotatii din filozofia Zen, de nimicnicie) Sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător) Wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare) Yugen (misterul singurătăţii, al însingură...

Am luat leapşa de la Ioana (thx ), Trebuie să scriu ce-mi doresc eu de la şi pentru blog în anul 2011, ca să înţeleg?   Păi să începem:   Îmi doresc să am inspiraţie mai mare ca până acum.   Să reuşesc să depăşesc faza de pagerank 1.   Să găsesc un template care să mă reprezinte mai bine decât restul de până acum. Să păstrez cititorii şi să aduc şi alţii. Dau leapş mai departe  Nonei şi Dianei .

  Dacă tot ziceam de Scrooge, atunci ar fi bine să cunoaşteţi şi povestea de Crăciun  scrisă de Charles Dickens. În care un bătrânel morocănos obsedat de afacerea lui ajunge să cunoască magia Crăciunului datorită unor vise în care este vizitat de trei spirite.    Dacă nu aveţi cartea la îndemână, ascultaţi povestea.  Un Crăciun fericit vă doresc! Zise domnişoara Scrooge şi pleă mai departe.   Charles Dickens-Poveste de Craciun       Asculta  mai multe  audio   diverse

  Părţi rele Azi e 25 decembrie, deci Crăciunul... După un Ajun petrecut  prin casă cu parinţii, şedinţa foto cu papagalul şi cu bradul, ce îmi pot dormi mai mult? Azi circulă colindătorii ca viermii după ploaie, se joacă cu petarde şi  terorizează trecătorii. Deci oamenii normali, ca mine, stau în casă azi, iar huliganii pe stradă... Da, m-am trensformat într-un mic Scoorge al vremurilor noastre. Diferenţa e că Scrooge din Poveste de Crăciun  a lui Dickens a cunoscut spiritul Crăciunului la bătrâneţe, nu ca mine, în copilărie.Treacă meargă, oricum esenţialul trebuie să fie în suflete nu în brazii pe care îi împodobim, cadourile pe care le primim, mâncarea pe care o mâncăm ca animalele după vânătoare şi colindele scârţâite de colindatorii  care se bat pentru teritorii şi înjură îi pe cei care le trântesc uşa ori interfonul în nas.E frumos Crăciunul, nu?   Părţi bune Grupurile care vin de la biserici şi colindă sunt non-profit şi au repetat colindele...

Carla Bruni-Quelqu'un'm'a dit       Vezi  mai multe  video    din   diverse Primul filmulet realizat de mainile mele in windows movie maker, melodia e a Carlei Bruni, iar desenele si picturile sunt ale mele.Sunt cateva din realizarile mele de anul acesta.Sper sa va placa.

Credinţa e ca bateria unui telefon mobil, dacă nu o încarci frecvent îşi pierde puterea şi în cele din urmă moare....  Asta am relizat noaptea trecuta cand nu puteam să adorm, aveam conştiinţa încărcată şi mă tot gândeam la multe lucruri. Zic că măcar acum că se apropie Crăciunul să ne reâncărcam  credinţa în Dumnezeu şi Iisus Hristos. Să ne rugăm Lui să ne ajute! Amin!

Hmm...iar e târziu şi stau ca pupăza lângă măgăoaia asta modernă numita computer ca să vă povestesc sau să aflu de la voi una şi alta. *** Mâine mă trezesc iar de dimineaţă, merg la teatru, îl vom ajuta pe Moş Crăciun să îi recompenseze pe copii cuminţi la spectacolul Vine Moş Crăciun , care începe de pe la  ora 11:00 la Casa de Cultură a Sindicatelor. *** Au mai rămas doar 8 zile până la Crăciun, în curând le vom număra pe degete. :) Şi când mă gândesc că trebuie să merg şi luni şi marţi la şcoală mă enervează... *** Cel mai frumos e să adormi în compania unei cărţi bune, citesc O iubeam de Anna Gavalda *** Acum meditez la ce urmează....

   Sâmbăta trecută am fost din nou la teatru, după o pauză destul de lungă... ba chiar am devenit şi voluntar (al) TSO (Teatrul de Stat Oradea). Am văzut Soare pentru doi : Autor: Pierre Sauvil Traducerea: Carmen Mocanu Regia artistică şi scenografia: Daniel Vulcu Cu: Daniel Vulcu, Lucia Rogoz    A fost un spectacol drăguţ, doar cu doi actori. Povestea se învârte în jurul doctorului  Benjamin Bertholin în casa căruia îşi face apariţia, clandestin, o presupusă fostă pacinetă, căruia medicul i-a greşit diagnosticul cu câţiva ani in urmă. Aceasta insinuează că după aflarea diagnosticului, nu a mai avut speranţă de viaţă şi a vândut tot şi a plecat în lume.   Tânăra îi dezvăluie după câteva luni pe care le petrece în casa doctorului, cine este ea de fapt... (pentru a afla continuarea mergeţi la teatr şi aflaţi mai multe ;))   Oricum piesa este una foarte faină , cum mi-a tot  spus în repetate rândrui pe parcursul acelui spectacol o tipă tare ...

 A nins azi, a crescut inima în mine de bucurie, mai ales că a fost o zi plouată şi suflată de vânt în dupămasa asta... A fost o zi ca toate celelalte, şcoală, după care un drum anevoios până acasă. Ploaia  ne-a lăsat fleaşcă, pe mine dar mai ales pe colegămea, Cristinica. I-am zis să aibă grija la băltoacele din şosea: - Cristinica, nu sta aşa aproape de marginea trotuarului, că o să vină vreo maşină în viteză prin bălţile alea şi te udă! -Bine... " Bine ", bine că eu am zis, eu am şi auzit...câţiva paşi mai încolo, pleosc ! Cristinica fleaşcă , se uită la mine speriată, dă să scoată o binecuvântare pentru şoferul grăbit. Mă bufneşte râsul, nu ştiu ce să fac, să râd de ea sau să îl binecuvântam împreună pe vitezoman: -Cristinica, eu mă duc, că îmi pleacă autobuzul, ceau! -Ceau , cred că au mai urmat câteva gânduri după....   Fug în staţie, e demn de notat că umbrela era suflată de vijelie în toate părţile, aşa că am închis-o şi nici nu aveam capişon, nici eu n...

  Am tot auzit colinda la radio, m-a cucerit. Spune povestea micului toboşar care nu are ce cadou să îi ducă pruncului Isus, aşa că se hotărăşte să facă ce ştie mai bine, şi anume să îi cânte la tobă. Boney M. - Little Drummer Boy .mp3 Found at bee mp3 search engine                    Versurile mai jos:            Come they told me, pa rum pum pum pum A new born King to see, pa rum pum pum pum Our finest gifts we bring, pa rum pum pum pum To lay before the King, pa rum pum pum pum, rum pum pum pum, rum pum pum pum, So to honor Him, pa rum pum pum pum, When we come. Little Baby, pa rum pum pum pum I am a poor boy too, pa rum pum pum pum I have no gift to bring, pa rum pum pum pum That's fit to give the King, pa rum pum pum pum, rum pum pum pum, rum pum pum pum, Shall I play for you, pa rum pum pum pum, On my drum? Mary nodded, p...

   Ieri noapte am terminat de citit, m-am chinuit destul să o citesc.Şi nici acum nu sunt foarte sigură că am terminat cartea.   Rezumat     În ochii Luciei de Arthur Japin, este prezentată povestea primei iubite a lui Casanova, Lucia. Povestea este prezentată prin ochii ei, femeia povesteşte totul cu lux de amănunte, de când l-a întâlnit pe Casanova (Giacomo pe atunci), ea fiind doar copila unor  servitori, până cand cei doi se reîntâlnesc dupa o perioadă de câteva zeci de ani.   Lucia se îmbolnăveşte de variolă, o boală letală pe atunci, supravieţuieşte dar faţa îi este desfigurată,  ruşinată de înfăţişarea ei fuge, pentru a nu-l  reântâlni pe Giacomo cu care ar fi urmat să se căsătorească. Înccearcă săs se descurce, la început se angajează ca slujnică, după care se împrieteneşte cu o femeie interesată de istorie, devenindu-i slujinică şi prietenă în acelaşi timp.Aceasta moare, iar Lucia începe sa practice prostituţia pentru a se...

   Azi e ziua noastră, a românilor de pretutindeni!   E şi prima zi din luna cadourilor... de dimineaţă, vremea ne-a pregatit şi nouă o suripriză, ninsoarea.Care în jumate de oră s-a transformat în lapoviţă şi în cele din urmă ploaie. Din fericire m-a trezit mama la timp, înainte de ora nouă să văd fulgii mari şi pufoşi. A fost frumos cât a durat. Ne-am îmbrăcat şi am mers la festivităţile de Ziua Naţională, eu mama şi umbrelele din dotare. O zi friguroasă şi ploioasă, dar spre uimirea mea, era destula lume pe centru, cu steguleţe, soldaţii stăteau aliniaţi şi zgribuliţi, lumea se ascundea sub umbrele.Corul cânta cântece patriotice, mama lăcrima.    Cam asta a fost... deci La Mulţi ani România, de ziua ta! Şi locuitorilor tăi bine înţeles! p.s. după cum vedeţi am pregătit blogul şi pentru sărbători. aici avem şi fulgi de nea.

    Am tot spus cât de mult detest dimineţile matinale petrecute în autobuz. Am şi motive bine întemeiate, să ştiţi! Cu mijloacele de transport astea călătoresc de la cel mai jegos gunoier, până la cea mai stilată damă... iar noi, cei din mijloc suntem doar observatorii.   De multe ori suntem martori a certurilor dintre pasageri şi şofer... Într-o dimineaţă,  o femeie în vârstă doreşte să coboare din autobuz, se apropie de uşă şi aşteaptă, dar spre nenorocul ei nu avea staţie acolo...începe să strige la şofer: -Domnu', da' de ce nu opriţi si aici!   Autobuzul se opreşte la într-un finla, dar la staţia urmatoare. Femeia coboară pe prima uşă şi îl ceartă pe şofer: -De ce nu aţi oprit şi acolo? Ieri  am fost cu autobuzu ăsta şi a oprit şi acolo, bine că aşteptam ca prostii să... - Da' vorbeşte frumos, că eşti femeie bătrână , se răsteşte şoferul animalic la ea, o să opresc acolo când vor pune plăcuţă de 12, ai vazut dumeta plăcuţă... - Haideţi acuma d...

Am găsit pe net secvenţe de la spectacolele "Momente şi schiţe" de I.L. Caragiale în care am jucat şi eu!   Aruncaţi o privire aici . :)

  Încă mai aştept fulgii de nea pe care mi i-au promis cei de la meteo...şi ghiciţi, încă nu au venit...   Aştept să vină Crăciunul, să treacă şi anul in curs, sau nu...vremea trece oricum prea repede, aşa că nu vreau să o grăbesc mai rău.  Mă gândeam să pregatesc lista de dorinţe pentru Crăciun: 1. Vreau zăpadă! Dacă pe asta nu o primesc, mă cam supăr. 2. Vreau un căţeluş , pe ăsta ştiu că nu-l primesc, dar pot să sper, nu? 3. Vreau să ştiu ce mai vreau , mai e până la Crăciun, mai am timp. 4 .Aş vrea şi pacea în lume!  p.s Mai repede se împlineşte pacea lumii, decât să primesc eu un câine. Citiţi ce am scris despre căţelul meu , şi veţi afla la ce mă refer. ;)  Dar voi, oare, ce vă doriţi?

It's a bad day .... baby.

             azi sunt serioasă, melancolică        ....îmi e dor de primii fulgi de zăpadă. Sunt un copil  mai mare, mă bucur de toate ca întodeauna. Nu mai cred în Moş Crăciun de mult, dar mă bucur de magia Crăciunului.    Mă bucur de primii fulgi de nea care zboară în văzduh la fel de mult precum o făceam când eram doar un copil inocent.   Stăteam cu ochii aţintiţi pe cer, prindeam fulgii cu mâinile goale, erau reci, albi şi moi, dar se topeau,  mă zbăteam să prind cât mai mulţi...cădeam epuizată în zăpada pufoasă, zâmbeam, rămâneam aşa până îmi sesiza cineva lipsa şi mă chema în casă. ....uneori îmi lipsesc acele vremuri, să mă dau mare, dar să fiu mică.

 M-am plimbat prin supermarket, de fapt am fost la cumpărături cu tata. Nu erau nişte lucruri neobişnuite, doar că acum am fost mai atentă.   Am văzut că au apărut deja promoţiile de Craciun , brazii artificiali stau aliniaţi răbdători cu beteala pe ei, lângă armatele de Moşi Craciuni dansatori.Se vând ca pâinea caldă, ce pot să zic, bate vântul printre rafturi....    La rotiserie , puii decapitţi se învârt liniştiţi atârnaţi de nişte bârne mari in cuptoarele argintii. Sunt răbdatori până când vine vreun client flămând să-i ia.   La frigorifice o fetiţă de vreun anişor stă ghemuită într-un coşuleţ de cumpărături aşezat pe un suport cu rotile.Tatăl împingea coşuleţul cu fetiţa în timp ce mama ei ducea căruciorul de copii cu un flacon de 5 litri de apă în el şi alte cumpărături.Între timp micuţa e nevoită să împartă şi coşuleţul acela cu nişte produse. Probabil că au găsit  copila pe vreun  raft cu promoţie...nu se ştie ce mai poţi găsi  intr-...

  ....scriu continuarea  la finele cărţii citite de mine ieri.Am stat trează până la 1,30 noaptea în compania Veronikăi ca să aflu sfârşitul poveştii.   E un happy end ,tânăra fuge de la Villet  împreună cu Eduard schizofrenicul ...nimeni nu mai aude nimic de ei.   Doctorul Igor, psihiatrul care ii trata, mărturiseşte că Veronika nu a fost niciodată în pericol de moarte după ce se trezise din comă, doctorul îi administra un ser ca să o facă pe ea să creadă că inima îi e slabită, ea dorindu-şi în felul acesta să trăiască.   Deci Veronika nu era muribundă...era doar o stratagemă. Puteţi comanda cartea de aici  http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-contemporana/veronika-se-hotaraste-sa-moara-93182.html

Am ajuns aproape de finele cărţii Veronika se hotărăşte să moară , m-am lălăit mult la ea, crezând că o voi abandona şi retunra la bibliotecă.   Am realizat că spre sfârşit devine mult mai interesantă, se îndrăgosteşte de schizofrenicul Eduard din ospiciul pentru nebuni  Villete. Deşi era resemnată cu gândul că nu mai are mult de trăit, după intoxicaţia intenţionată cu medicamente, începe să aibă speranţe de viaţă... E chiar tirst, biata de ea, şi-o făcuse cu mâna ei şi a ajuns să regrete.  Oare Veronika va muri, iar Eduard işi va continua vechile obiceiuri de schizofrenic obişnuit ?Sau the end -ul va fi altul? Până mâine voi afla exact ce vor fi păţit!  Aproape că îmi pare rău de ea, de fapt , chiar îmi pare...

Macii cresc în sus? Ai mei da. Dar pot creşte în ce părţi vreau eu...   Pictând opera asta, mi-am amintit de fosta profesoară de desen din şcoala generală.Ea ne bătea mereu la cap cu punctele...  Mi-o şi amintesc zicând: -Desenaţi punctele, nu le puneţi! Şi le desenam de nu se vedeau, bietele puncte. Până ne enervam pe ele, ce s-a distrat mama când i-am povestit! :))

După o îndelungă perioadă de repetiţii şi trânte, intenţionate în cazul meu a venit şi vremea noastră.   Mâine, noi cei de la Teatrul Vienez de Copii din Oradea punem în scenă " Momente şi schiţe " de I.L Caragiale de la ora 19:00 la teatrul Arcadia  Oradea, alte spectacole în 6, 7 , 12, 13 şi 14 noiembrie de la ora 18:00.   Preţ bilet 5 lei.   Am muncit mult şi mă cam dor genunchii de la atâtea repetiţii...deci să veniţi şi voi, ca să nu şchiopătez degeaba. :) Oricum, elevul Otopeanu nu se lasă aşa uşor cu una cu două.

....pentru mine, uneori totul e pădure, nu e nici o diferenţă  între oameni si copaci, atâta doar că oamenii se mişcă, înjură şi uneori ocupă spaţiul degeaba...În schimb un copac stă tăcut pe loc, dă oxigen şi ţine umbră.   Îi poţi spune orice, e un bun ascultător şi de încredere, nu te va vorbi pe la spate. Prima dragoste a Maitreyiei a fost un copac, deşteaptă fată, probabil ea l-a părăsit şi a suferit mai puţin după.   Cum copacii sunt tot mai puţini in zilele noastre, eu mă pot îndrăgosti de un stâlp....

 În sfârşit am reuşit să împrumut de la bibliotecă Veronika se hotărăşte să moară , de câte ori am cautat-o nu era pe raft. Azi am prins-o în sfârşit şi am luat-o acasă. Descrierea carţii e tare interesantă.Încă nu am citit, dar sunt sigură că în conţinut vor fi lucruri mai interesante.    Cartea îmi aminteşte de un vis pe care l-am avut  cu ceva vreme în urmă. Se făcea că eram la doctor, acesta îmi spunea în continu că în scurtă vreme voi da ortul popii .   Eram disperată de sinceritatea de siguranţa cu care îmi spunea acest lucru, ceea ce e adevărat şi în viaţa reala, medicii noştri sunt foarte direcţi.   Eu, ca un bolnav tipic , amărât de veste, negam acest lucru şi îmi repetam că: nu pot să mor, nu sunt bolnavă, de ce să mor?    Visul acela a fost foarte real, şi de aceea m-am  hotărât să mă bucur că sunt sănătoasă , adică sunt fericită că nu sufăr de vreo boală incurabilă, ar trebui să te bucuri şi tu, eşti viu, sănătos .

Oare, o fi uitat cineva ceva pe sârmă şi nu şi-a amintit?   Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori să uit ceva, ori să "uite" careva de mine în anumite momente, dar nici chiar aşa. :)) pi. es. Fotografia a fost realizată de Adele Enersen un designer finlandez, care nu şi-a uitat fiica, pe Mila pe sârma de întins rufe. ;)

 Azi a fost o zi plină, plină de lene şi somnolenţă... noaptea trecută a fost şi ea plină de insomnii.   Treabă-i asta? Ziua aş dormi, iar noaptea când trebe nu pot sa dorm...    Adică am putut, până la un moment dat, când a început o papuşă să cânte, nu vă gândiţi la prostioare, păpuşa cu pricina are un mecanism, dacă roteşti de o cheiţă începe să se audă o melodie... melodie din care am auzit câteva note prin miezul nopţii trecute...   O am amintire de la Castelul Bran de vreo şase ani, am numit-o Briana, s-a umplut biata de praf de când nu am mişcat-o şi m-am  speriat puţin când am auzit-o în toiul nopţii.   Tata zicea că poate am visat doar, "cum să visez tată, când sunt trează?" , adică omul nu se ridică din senin în toiul nopţii că aude păpuşi muzicale cântând, nu? :))   A fost puţin creepy...

 Eu conversez pe Internet, papagalul meu o face direct cu prietenii ei (e o ea, s-a înţeles?) .    Cum am deschis eu ochii de dimineaţă şi m-a văzut a început să facă scandal, să ciripească, să zbiere...acum e geamul deschis şi face acelaşi lucru, dar îi răspund păsărelele de afară.  Toţi avem nevoie de prieteni, nu? Dar nici chiar aşa...   Eu îi spun prieteneşte: Coco dragă, mai taci! dar nu mă ascultă...o face chiar din contră...   Are papagalul cu cine semăna, cu stapâna, doua încăpăţânate. Zic că e mai bine să o las să cânte, că poate se plictiseşte mai repede decât dacă o fac eu să tacă...    Partea bună e că afară e o zi însorită de toamnă. E rost de plimbări. Hurry up, până nu se înnorează! :) Are Coco motive de bucurie şi noi la fel.

Late Night Alumni - 05 SUNRISE COMES HD .mp3 Found at bee mp3 search engine E  la fel de toamnă şi azi, poate mai mare decât ieri, am râmas nemişcatâ, admirând priveliştea cu pletele-n vânt .

Zic că îmi pasă, că mă doare...ignoranţa e cea mai apăsătoare. Dar mai bine nu mai zic nimic, ştiţi vorba: "ai dreptul să nu zici nimic, orice zici poate fi folosit impotriva ta!".   Prefer să reprim ca să nu deprim şi tac pur şi simplu.

 Navigam liniştită  pe Internet şi am dat din întamplare peste prietenul viitorului, poreclit si menajeră a viitorului, ceea ce nu mi se pare corect, amicul acesta e un dragalaş.   ASIMO e un îngeraş de un metru sau mai puţin, nu e om, animal sau extraterestru. E foarte isteţ, politicos, sportiv, îndemânatic, multitalentat (dansator,fotbalist, dirijor, violonist etc.). Dacă nici până acuma nu v-aţi prins că ASIMO  e de fapt un roboţel nu ştiu ce să vă mai zic.   Aaa, vorbeşte fluent câteva limbi, respectă şi îi place să fie respectat, călătoreşte prin lume şi îşi face noi prieteni peste tot, chiar şi in România.     Aici vedeţi reclama lui ASIMO: Iar la clipul ataşat aici îl vedeţi în vizită la noi în ţară . Însă întrebarea care mă frămantă pe mie cu adevărat e, oare poate avea roboţelul ăsta şi sentimente? Poate nu, dar în viitor, fraţii lui posibil se vor naşte cu aşa ceva.:)

 E toamnă şi simt miros de ludaie . (Îmi amintesc de fapt.)   Da, ludaia pe care o coc bunicile in cuptorul sobei când merg în vizită, îmi e mereu poftă, are un miros îmbietor când se coace la foc pe lemne. Miroase a cald şi a dulce.   E bună, are o culoare portocalie de frunze tomnatice, un gust dulceag, zemos şi e foarte săţioasă. E atat de săţioasă că mă satur după prima inghiţitură, aşa am fost eu mereu, uşor de săturat. :)

    Învaţă sa-ţi scrii durerile pe nisip şi bucuriile pe stancă.   În felul acesta cele bune vor rămâne iar cele rele se vor spăla o data cu trecerea timpului.   E în firea umană să lupte pentru propriile interese, cel mai prioritar ar trebui sa fie cel de a uita şi a ierta în unele cazuri, nu doar cel de a câştiga un premiu.   Oricum, iertarea e un pas înainte spre împăcare şi mai ales  autoiertare . Mai e şi timpul un tratament, se  spune că timpul va şterge rănile , în ce măsură, doar Cel de Sus poate şti.

Cum sunt racită  cobză, m-am luat frumuşel şi am mers abatută la medic.    În sala de aşteptare puţină lume, doua mame cu copii, fetiţă şi băieţel.    Băieţaşul de vreo 3 ani ţinea de aripioare o libelulă, era foarte încântat .   Fetiţa intră in cabinet cu mama ei, băiatul rămâne cu mama  şi libelula lui pe hol.    Îi aud vorbind: - Mami, libelula mănâncă polen ca albinele? -Da... -Şi ne dă nouă mierea? -Nu, o mănâncă ea pe toată... Copilul mai face câteva mişcări şi intervin eu: -Ce frumoasă libelula ai, i-ai dat un nume? -Da. -Ce nume? -Ăăă...Libelulă....  Intervenţie rapidă din partea mămicii lui: -Nu poate să o cheme "Libelulă", ea e o libelulă, când am luat căţelul nu l-am  numit "Căţel", ci Blackie. -Da, nu l-am numit "Căţel"... -Dar pe tine cum te cheamă? interb eu - (nu inţelelsesem prea bine) ...Andrei... şi sunt cel mai puternic copil.  -Dar ce mănânci de eşti aşa puternic? -Mănânc mult... cuşcuş.  Vo...

 Vi se întâmplă destul de des să cumpăraţi ceva  şi să găsiţi anumite mesaje în ori pe ambalaj  care sa vă aducă zâmbetul pe buze?   Mie da, de la ciorapii cu "scrisoare de dragoste" parfumată pe care i-a găsit mama, azi am găsit şi eu  un mesaj drăguţ la o jacheta cumpărată, firma ar vrea probabil ca toate purtătoarele ei să se simtă bine în ea, aşa că au pus mesajul acesta pe eticheta:     "Relaxed and happy. My heart is flying upwards. In the sky of inspiration. My heart has flown far away...vogue. I advocate it and I lead it." Mesajul mi-a înseninat ziua, sper că şi vouă!

Iar luni, zi de şcoală, trezit devreme, moţăit  în bancă... merge, până într-un punct.   Suntem foarte (silly)tori, noi elevii de azi. :)) ***    Deci dacă lunea eşti fără chef, adormit, cu moralul la pământ să ştii că de vina e Sindromul de Luni. ;) Eu pe ăsta dau vina şi mă înveselesc spontan.

Nu am scris de cam multicel, aşa-i? Adevarul e că nici inspiraţia nu prea mai e de partea mea...   Toţi avem  câte o pană de idei din când în când. Ale mele sunt cam des, dar să trecem peste, ok.   Am două intrebari de logică şi termin:   1. Te poţi căsători cu sora soţiei tale văduve?   2. Tatăl cu fiul merg cu maşina şi fac accident, in urma acestuia tatăl moare, iar fiul este dus de urgenţa la spital, pe masa de operatţe chirurgul spune: Nu pot să il operez , deoarece este fiul meu. Cine este chirurgul?  Aştept răspunsrui dacă vă descurcaţi! ;)

 Azi vreme ploioasă de nu-ţi venea să duci nici gunoiul, de frica să nu răcească, dar să mai ieşi de sub plapuma călduţă, să-ţi faci degetele de la picioare ţurţuri, ale mele sunt mereu...cum le dezgheţ puţin, cum se face dimineaţa şi tre să mă trezesc şi să ies din casă, viaţă-i asta, ha? Am planuri  ca să combat ţurţurii, îmi iau vacanţă să îmi dezgheţ picioarele, am zis.

                                        And each and every one of them is mine, all mine.......   Toate ni se cuvin. Dacă nu, facem scandal şi vom primi, ştii cum spune Biblia: "Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da!" , dar când şi cum?    Dar să mai ai răbdare să ceri şi să aşteăţi până primeşti? E greu, mai ales în cazul nostru...a ăstora mai tineri, mai zăpăciti...  Răbdarea e o virtute, de care puţini au parte.   E greu să ai răbdare până îţi vine rândul, e enervant când îi vezi pe unii mai nesimţiţi cum se bagă in faţă  şi realizezi cât mai trebuie să stai...îţi vine să îi baţi pe cei care îndrăznesc să o ia înainte, mei una imi vine! Sunt nepoliticoşi, nepăsatori şi în plus câştiga mai mult decat cei răbdatori.Termină mai repede ce au de facut ş...

  Carla Bruni - Quelqu'un m'a dit   Asculta  mai multe  audio   diverse    E rece, oamenii adormiţi aşteaptă dârdâind în staţie... soseşte autobuzul, toţi se îngrămădesc la intrare.   În interior fiecare îşi caută un locşor sigur ca să îşi termine moţăiala şi să nu fie strivit de uşa ori de restul pasagerilor.    Se citeşte oboseala şi cheful zero pe chipurile lor. Ale noastre... De ce am fi fericiţi? Începe doar o altă zi în care mergem la şcoala sau la servici, în care vom sta doar cu gândul acasă, ori pierduţi pe undeva prin spaţiu.    Pe gemurile aburite ale autobuzului zăresc maşini incolonate, şoferi adormiţi aşteptând culoarea verde a semaforului. Din când în când un vuiet de claxoane tulbură liniştea, toţi se îngrămădesc la geamuri, ce s-o fi întamplat?   Un accident zăresc printre capetele oamenilor, la câteva secunde o alarmă, e semn bun, vine salvarea, oare a mai rămas cineva de salvat?

Yabadabaduu!!!  Azi aniversează "Familia Flintsotne" 50 de ani de existenţă!   Cât adoram eu desenele astea când eram mică, adevarul e ca şi acum imi plac foarte mult! Păcat că au facut prostia şi le-au scos şi pe astea ....

 Am schimbat iar design-ul blogului ca sa se asorteze cu toamna (şi frigul) de afara şi din sufletele noastre.   Sper să fie mai plăcut, accesibil şi mai usor de citit aşa.    Ne adâncim în toamnă cu sfuletele, iar frigul pune stapânire pe noi şi ne face mai rigizi. Suntem adânciţi in gândurile noastre, şi deşi nu avem ochii inchişi suntem orbi.

E foarte târziu şi tastez  foarte grăbită, sunt multe lucruri ciudate pe lumea asta, dar oamenii sunt cei mai dubioşi. Nu se înţeleg pe ei înşişi dar asteaptă ca alţii să-i înteleagă. Sunt dezamăgiţi mereu, fiindcă in viaţă nimeni nu se luptă să-l înteleaga pe celalalt.    Fiecare luptă pentru el, asta mi-am amintit azi cand am văzut  Terorism .  O alta piesa de teatru care prezinta viaţa dură în care trăim, o teroare.

Zilele astea am fost 2 in 1. Vineri m-a bufnit un râs de cateva minute, au inceput să mi se inunde ochii si sa curgă lacrimile şiroaie... colegele de bancă se holbau la mine zicând: -Vai, Bia, ce-ţi curg lacrimile! :))   Vedeam înceţoşat şi nu-mi puteam  şterge rânjetul de pe buze.  Ce puteam face? Am scos şerveţelul şi mi-am intins lacrimile râzânde de pe figura.   Acuma îmi dau seama că sunt 2 in 1 uneori, eu plâng şi râd cu lacrimi calde mai mereu.

Azi tac  şi ascult, e zi de curăţenie, plină de soare şi de voie bună!  Unele păsări ciripesc frumos, iar eu ascult muzică şi iau medicamente de răceala. :)   Încă o bucurie, începe Toamna Orădeana si FTS (Festivalul de Teatru Scurt) .   Have a great day!   Counting Crows - Accidentally in Love .mp3 Found at bee mp3 search engine

 Frunză de pelin, mă usuc tot câte puţin,  Cană aburindă, vad o reflexie-n oglindă.  Fără miere, gust de fiere,  Fara zahăr tos gustu-i de prisos.  Băut tot câte puţin,   Ceai din frunze de pelin.  Gust de viaţa grea, .   Tinereţea mea...    Ceai din frunze de pelin.    Să-l sorb tot câte puţin?  (Dacă ai insomnie, bea un ceai cu lămâie, baby)   Alexandrina Hristov - Maria (de leagan)   Asculta  mai multe  audio   diverse

 Desteptatorul meu plange dimineata, nu suna ca celelalte... tresar la primul sunet, il opresc si incerc sa lungesc putin timpul pentru a ma dezmetici. De unde chip? Nici iluminatul public nu e oprit la ora aia si nici soarele nu e treaz... apoi voi fi eu? Greu.

Sunt o fata curajoasa, asa ca am curatat bine colivia lui Coco. Se uita la mine cu ochii aia de ce faci cu casuta mea? cand am scos-o din camera. Era plina de fulgi de nea , albe, imaculate, catifelate si usor de suflat sunt penele in cauza...   Nu stiam ca voi avea de curatat cat dupa un stol de gaste cand mi-am luat pasarele... dupa ce au zburat*  cintezoii m-a pus gandul sa-mi iau perus.   De patru ani incoace avem activitate continua . Coco  sa faca mizerie iar  eu  curat.  Trebuie sa recunosc ca viata nu ar mai fi deloc la fel fara ea, cine m-ar mai trezi sambata dimineata la ore matinale cand uit geamul deschis? Nimeni, cu exceptia masinilor sau a vecinilor.   De cine as rade eu cand face vreo boacana, ori se joaca cu ce are in cale? De nimeni. Ne iubim asa cum suntem, cu bune si rele. *murit

 Azi a fost o zi cat se poate de reusita! Am invatat ca nu tot ce zboara se mananca, ca doar nu mancam avioane si elicoptere, si ca nu tot ce zice omul e si adevarat.   Uneori trebuie sa fii surd la ocarile celor din jur si mut la  da inapoi ce primesti.  Deci detasaza-te si zambeste, viata e si frumoasa, nu doar grea.Din fericire. :)

Am gasit asta pe www.povesticutalc.ro ...                                   Monologul lui Dumnezeu "-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au  intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu..  Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult  prea ocupat. Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind  atat de ocupat,...

 Nu zic multe, spun doar sa ascultati Zbor-Narcisa Salbatica ,  superba melodie. aproape ca mi-am luat si eu zborul cand am auzit-o, noroc cu tavanul, m-am oprit cand m-am lovit de el, ca altfel cine stie...  Mi-ar place sa zbor, sa vad lumea de sus, nu sa zbor cu avionul, ci cu toata fiinta. De fapt, doar cu gandul, ca mi-e rau de inaltime. si in plus, pe urma nu vreau sa intru in picaj... e rau sa cazi de la inaltime. foto preluata de pe www.flickr.com

Wooly Blue e noul meu prieten pufos, albastru, caraghios , rotund si flegmatic.  Ii place... ei bine, nu stiu ce ii place. Dar imi e simpatic.   S-a "nascut" azi. p.s l-am desenat pe Wooly dupa o lectie de desen gasita pe www.drawspace.com

Nu va incretiti fruntile cand cititi, va rog, nu e frumos! Ma simt datoare sa va sugerez asta acum cand imi sunt arcurile "incordate" si apele tulburi. Ma simt ciudat si nu gasesc scapare, sper ca macar El sa ma ajute, daca nici eu nu sunt in masura.

 " Colectarea selectiva " e un termen destul de nou pentru noi, ecologia la fel, link-ul va va indruma spre calea cea buna.   Neydamn   mi-a sugerat si mie sa promovez campania... e interesant, putem macar sa o sugeram mai departe daca de altceva nu suntem in stare.   Si oricum, de ce sa ramanem indiferenti cand putem face ceva bun pentru planeta pe care traim si pentru noi in acelasi timp?   Deci, cum spuneam, plasticul la plastic, hartia la hartie. sticla la sticla si vom avea o lume mai curata prin colectarea selectiva a deseruilor si reciclarea lor. In primul rand sa nu le mai lasam sa zboare libere pe strada si in natura, ca nu fac parte din fauna si flora caracteristica Romaniei!

 Prima ora dupa vacanta, profesoara vorbeste, sunt plictisita , stiloul nu mai vrea sa scrie asa ca folosesc pixul.  Ceasul de pe perete e foarte in urma, aproape mort, se straduieste sa invie miscandu-si secundarul, noi stam cu ochii atintiti asupra lui, dar timpul a fugit de el. La fel fuge si de mine, dar nu si in minutele apasatoare are orelor petrecute in scoala. *** Realizez ca: Timpul fuge ca un nebun de scaunul de imobilizare, dar nu cand vreau eu....

 A inceput, a inceput scoala, pe mine sa ma lasati sa dorm... cum sa ma trezesc la 7:00 cand pana acum ma trezeam la 11:35?   Ma voi pregati semi-adormita de scoala, voi merge in statie si ma voi inghesui in autobus, dupa care voi trece pe langa restaurantele alea unde miroase a mancare, e o tortura, raceala vremii somnolenta diminetiii si mirosurile mancarii.   Voi trece prin toate astea, ca in final sa-mi pot continua somnul in banca... p.s 1. Sa nu uit de uniforma, ca o ador . p.s 2. Abea astept sa inceapa iar vacanta. Am zis. p.s 3. Un an scolar cat mai usor, frumos, util va doresc!

...e o realitate cruda a unor familii bolnave in care toate se varsa pe spatele unor biete femei si a copiilor lor. In postul anterior vorbeam de cazuri fericite, dar nu toate sunt asa...unele suna altfel.   Nu ramane indiferent. Ajuta si tu.

  Ii vad aproape zilnic, se plimba linistiti, ca un sot cu sotia lui... dar ei au ceva special, ceva mai putin decat restul oamenilor si ii face  deosebiti.   Merg mereu brat la brat, poate ca daca ea ar vedea nu ar fi atat de apropiati.   Ii admir in tacere, ii las in urma si il aud be barbat zicandu-i ei cand  e un hop in calea lor , impart amandoi ochii lui pentru ca ea este oarba ... dar sunt impreuna.  Acum as putea face o comparatie intre ei si restul lumii, as putea zice cat sunt  de uniti la nevoie si cat de mult ii admir, dar nu o voi face.   Ascultati  "Sa nu ucizi"-Florin Chilian . La revedere, macar noi putem.

  Copil somnambul   Cu ochii-n-stelati,   De vise furati,   Pleaca pe-un drum.   Pe-un drum de cadere,   De vise, durare.   Fericire si lumina,   Are pe-a sa retina...               ....aparente.

Nu prea stiu despre ce sa scriu... Despre vreo melodie frumoasa, da, uite-o aici , mersi V. de sugestie. :) ***   Ma intristeaza iar ceva, pe dinauntru, pe unii ii apuca fericirea din senin, pe mine ma apuca malancolia, tot din senin.   Parca viata ar fi doar un desen, unul facut de un adolescent razvratit impotriva sortii.   Unul care isi varsa furia intr-un mod constructiv dar si distructiv in acelasi timp pe un zid, pe zidurile unei case, ale unui strain, pe care le umple de culoare ca sa dea viata sentimentelor.   Surpirza nu va fi placuta pentru proprietar, la fel ca viata. Adolescentul a desenat ce avea de zis si si-a vazut de drumul lui... simplu si trist...la fel ca viata.

 Hey, Ru, iti amintesti cat ne dorim noi un catel? Dar stim ca nu vom primi unul decat de Sfantu Asteapta... asa ca ne imprietenim cu toti maidanezii si cainii cu stapan care ne ies in cale pe strada, pana o sa luam purici.  Il stii pe catelul acela negru si scund ce ne insoteste pe centru, toti il stim, i-am zis in fel si chip "Iubirea noastra", "Negrutu", "Raule" si nu s-a suparat.    Are multi prieteni, printre care si noi, ne apara de biciclisti, ori de oamenii ursuzi, care sunt mereu un pericol.  Se bucura cand ne revede iar noua ne place in compania lui, ma bucur ca esti curajoasa Ru, ma iei de brat si te ascunzi in spatele meu cand "Iubirea" noastra latra pe vreun caine ori biciclist...   Ne inrosim cand cineva se uita la noi cu ochii de "tine-ti cainele in frau!", ridicam neputincioase din umeri, mergem mai departe pana ne trezim cu catelul in urma noastra.   A fost foarte urat din partea noastra cand ne-am ascuns pe o st...

Printre nori imi zboara gandul, Va fi luat de vant, plapandul Lepadat printre straini, Neinteles de vecini. De vecinii stelelor Si urmasii razelor.

   Se apropie piezis    Printre ganduri, pe furis    Unul ratacit,    De minte inchipuit

  E frig si ploua, asa a fost toata ziua, stau in casa, la calculator... Am vazut ca internetul e mereu acelasi, fara soare, far nori, fara ploaie fara vant... e doar o adunatura de punctulete care formeaza o imagine cu ajutorul unor circuite.   Privesc pe fereastra uneori, orasul  e zgribulit de valul de ploi dupa canicula de saptamanile trecute, oamenii si animalele la fel. Toti asteapta ceva nou, sfarsitul vacantei, inceperea scolii sau a serviciului, deci emotii de toamna. Ascultati Emotie de toamna-Nicu Alifantis   (versuri de Nichita Stanescu) , auditie placuta si o toamna calduroasa va doresc!

Cauta sa oferi mangaiere nu doar sa o primesti.... Eram dezamagita, ma simteam singura, credeam ca problemele mele de zi cu zi sunt cele mai mari, pana am arealizat ca si altii au probleme si inca poate mai grave ca ale mele.  E un gest de ignoranta din partea mea sa-mi expun problemele in fata altora fara sa le ascult si eu pe ale lor. Toti suntem oameni si avem probleme. Voi incerca sa ofer si eu mangaiere, nu doar sa o astept.

 S-a racit vremea, mi-e frig... asa ca acum stau in casa, navighez pe apele internetului sau schimb de ici colo canalele micului televizor.   Pe un canal vad dinozauri, pe altul soldati gata de lupta iar pe altul un film cu o femeie bolnava de Alzheimer, "Sa nu ma uiti" . Raman la film, stau ghemuita pe scaunul meu, infofolita si cu piciorusele acoperie. Am acel sentiment de tristete, cauzat de mai multi facotori, unul ar fi vremea... mi-e frig, a venit toamna sau ce?

  Eu gandesc soptit de obicei, mai ales cand acult muzica si nu las pe nimeni sa mi-o auda. Acum e un caz special si va las si pe voi sa ascultati ce ascult eu mai nou. ;) Prima melodie se numeste Berry-Demain    am gasit-o pe un blog si mi-a placut mult, dati pe nume ca sa o ascultati. Pe a doua o puteti asculta direct aici: p.s nu uitati sa ganditi soptit ca sa nu fiti auziti. Enjoy

  Incerc sa-mi amintesc ceva interesant si nu reusesc...  Asa ca voi zice cum aceeasi ciudati de pe acelasi traseu exerseaza fluieratul cum ma vad .   Nu-i bag in seama, imi continui drumul cu o mutra acra  ca o fata cuminte ce sunt, nu le dau satisfactie in speranta ca vor inceta .Am stil,nu?   Cand eram mica parca erau mai putine primejdii pe acel drum, in afara de betivani, altii nu se luau de mine.

  Cand te simti mic si nu crezi ca vei razbate uita-te la micuta asta si urmeaza pasii:   Pasul 1. Deschide ochii si vezi ca esti mai cu "mot" decat altii. Acum ca stii ca esti special, Zambeste si mergi la celalalt pas.   Pasul 2.Acum poti porni cu incredere la drum! Esti pe calea cea dreapta. Pasul 3. Cand vezi ceva nou, nu ezita sa aflii ce e de aflat. Pasul 4. Acum ca stii, ZAMBESTE satisfacut.   Ai dat gresi intr-o noua incercare? Nu dispera! Pasul 5. Uite din cate parti iti poate veni ajutorul, trebuie doar sa stii unde sa-l cauti. Pasul 6 . Daca ai obosit nu ezita sa iei o pauza, da, chiar si tu meriti una! Pasul 7. Invata de la specialisti. Ei iti vor spune tot ce trebuie sa stii, mai ales daca e vorba de noua tehnologie.   Pasul 8. Nu uita sa te mai si distrezi din cand in cand, joaca-te, glumeste si nu uita sa zambesti! Pasul 9. Nu uita sa oferi o imbratisare si sa zic...

 E interesant cum unele cupluri se inteleg bine si raman impreuna si dincolo de mormant, altii bat in retragere si renunta....  Sper sa va placa fotografia.   (fost mesaj de la fluturi)

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt, nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit [...]   Nici povestile nu mai au farmecul de odinioara, spuneai sa inconjuram Pamantul si sa raspandim binele-n lume, dar nu m-ai lasat...  De ce m-ai lasat sa ratacesc prin...