COSASUL

Deoarece nu prea stiu ce sa scriu, m-am gandit sa continui azi cu o poveste din seria "Umbre ale trecutului", povestite mie de nimeni altcineva decat minunata mea bunica.
Spunea ca un biet taran, pe cand se afla pe camp la coasa, crezand ca nu-l vede nimeni si-a implantat unealta in pamant, a imbracat-o cu clopul si cu haina lui si a inceput sa isi imagineze discutia pe care urma sa o aiba a doua zi cu primarul la sfat.
Pe atunci satul lui era sub ocupatia austro-ungara si bineinteles ca fiind romanas, nu stapanea el prea bine limba si la stat numa maghiara se vorbea,cred... asa ca a inceput sa faca reverente si sa vorbeasca (repete) cu nimeni altcineva decat "domnul" din fata lui, adica cu coasa:
"Io napot kivanok uroam...." adica "Buna ziua, domnule.." (nu stiu sigur cum se zice "domn" , nu stiu ungureste,bunica se descurca, dar eu nu, deci va rog sa fiti indulgenti cu mine!), presupun ca a fost inteles de catre coasa, si daca ea ar fi fost primarul l-ar fi ajutat in problema lui. Ei bine nu stiu daca si-a rezolvat problema sau nu.... :))
Niste trecatori l-au zarit probabil, cand era conversatia in toi, posibil ca s-au gandit ca e nitel nebun si l-au barfit prin sat, astfel a devenit cosascul nemuritor prin aceasta poveste pe care am scris-o pentru voi aici.
Sper ca va place, iar daca nu... this is the life...
Enjoy! The end...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș