...Să ucizi o pasăre cântătoare - Harper Lee

Cum îți dai seama că te-ai îndrăgostit de o carte? 

Atunci când, chiar dacă abia ai trecut de jumătatea lecturii vrei să îi convingi pe oameni să o citească și nu mai ai răbdare să le vorbești despre ea abia după ce termini de citit.

Într-o astfel de situație mă aflu și eu în acest moment și trebuie să recunosc că vreau neapărat să vă scriu despre ea în ajun de Ziua Copilului. 

În București este de asemenea în desfășurare Bookfest, iar ca țară invitată participă Statele Unite ale Americii. Deci cartea se potrivește mănușă din aceste puncte de vedere.

Eu nu sunt extrem de mare amatoare doar de literatură americană, dar trebuie să recunosc că unii dintre autorii americani reușesc să creeze niște fresce sociale extrem de bine conturate și plauzibile, la fel de întâmplă și în ... Să ucizi o pasăre cântătoare (eng:To kill a mockingbird), de Harper Lee. 

Am  mai avut tangență cu acest roman în liceu, atunci am citit mai puțin de jumătate și l-am lăsat deoparte - de fapt l-am returnat la bibliotecă. Acum la ani după ce am recitit aceleași pasaje - ce-i drept e o traducere mult mai nouă varianta de acum - atunci am prins o carte veche, cu scris extrem de mărunt și pagini îngălbenite. 

În adolescență cartea mi s-a părut cam plictisitoare, cu toate acestea am citit o bucată bună din ea atunci (să fi avut cam cincisprezece ani), iar acum la ani după prima tentativă recunosc că am maturitatea necesară să savurez lectura și să îi înțeleg nuanțele.

Când zic ...Să ucizi o pasăre cântătoare mă gândesc la literatura pe care am citit-o și discută cam aceleași problematici: rasismul, inechitățile sociale, condiția umană, drepturile omului,diferențele de gen, copilăria și maturizarea. Cărți asemănătoare - despre care am vorbit pe blog sunt: Culoarea purpurie, Coliba unchiului Tom, Culoarea sentimentelor și Viața secretă a albinelor, carte pe care vreau să o recitesc și să rescriu recenzia. 

Despre carte

Temele cărții sunt extrem de numeroase și ample, autoarea reușește să construiască pe lângă un bildungsroman și o adevărată frescă socială a unei mici comunități din Statele Unite, numită Maycomb.

Harper Lee plasează acțiunea din Să ucizi o pasăre cântătoare în Alabama (Statele Unite ale Americii) anilor '30, frământată de Marea Criză.  

Pe copiii din roman n-ar trebui să-i încurce prea tare Marea Criză Economică de vreme ce duc o viață relativ comodă, tatăl lor este avocat și are o slujbă din care - aparent - își poate întreține familia. Dar lucrurile nu stau tocmai așa.

"Nu poţi înţelege cu adevărat o persoană până nu cântăreşti lucrurile din punctul său de vedere."

Jean-Louise (poreclită Scout) și Jeremy Finch sunt frate și soră, orfani de mamă și crescuți de tatăl lor, avocatul Atticus Finch - cu ajutorul negresei Calpurnia.

Situația familiei se complică din momentul în care Atticus este angajat să-l apere pe Tom Robinson, un bărbat de culoare acuzat că ar fi violat o fată albă.
Apărarea acestui bărbat nu este văzută cu ochi buni de vecinătate, motivul principal al celor din Maycomb este faptul că inculpatul face parte din comunitate negrilor.
Din acest motiv, Scout și Jem sunt adesea batjocoriți și sunt nevoiți să audă vorbe înjositoare la adresa tatălui lor. Acest lucru este extrem de greu de tolerat pentru Scout care posedă o fire aprinsă - gata să sară la bătaie când vrea să-și apere principiile.

Relațiile de familie și figura paternă exemplară

Cel mai echilibrat dintre adulți este de departe Atticus Finch - pe care cei doi copii îl strigă pe nume - și care încearcă să păstreze echilibrul între cariera sa, viața de familie și copii.

“(...) înainte de a trăi în bună pace cu ceilalți, trebuie să fiu împăcat cu mine însumi. Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorității este conștiința omului.”

Tatăl le predă copiilor săi adevărate lecții de umanitate în momentele în care aceștia își descoperă vecinii cu problemele și prejudecățile lor, inechitățile întâlnite în cadrul social, școlar și familial.
Scout, de exemplu, este o fată băiețoasă care crește în umbra fratelui său mai mare. Ea este adesea privită cu scepticism și criticată de membrii familiei pentru că nu arată ca o lady: poartă pantaloni în mare parte a timpului și adoră să se joace cu fratele său și cu nepotul vecinei lor, pe nume Dill.

Pe la doisprezece ani Jem începe să se distanțeaze de sora lui mai mică, cu toate acestea încearcă adesea să-i răspundă curiozităților și să dea exemplu bun de urmat. Relația dintre cei doi este adesea bazată pe reciprocitate, chiar dacă apar conflicte frate-soră ce se soldează uneori și cu bătăi. Din fericire, tatăl lor reușește să aplaneze aceste conflicte pornite adesea de la încercarea de a înțelege  lumea în care tăriesc, a comunității în care cresc.

Atticus este în relație cu cei doi copii extrem de franc, le răspunde la întrebări și le explică situațiile prin care trec cu o foarte mare candoare, pornind de la motivele pentru care oamenii se poartă într-un anumit fel. De asemenea, reușește să le insufle un mare respect față de ceilalți membri ai comunității, indifrerent că este vorba despre albi sau negri, copii sau vârstnici și îi antrenează pe Jem și pe Scout în  exerciții de empatie.

Jem și Scout descoperă lumea în care trăiesc

Toată cartea are ca temă principală maturizarea, scrierea este narată la persoana întâi din perspectiva fetiței Scout. Încă din prima zi de școală Scout realizează că elevii școlii din Maycomb provin din toate categoriile sociale - de la copii de fermieri care nu au bani, dar își plătesc datoriile în produse și până la elevii păduchioși care vin an de an la școală doar în prima zi pentru a figura în catalog.

Profesoara lui Scout, domnișoara Caroline, este adepta unui stil de predare nou implementat, iar Scout se vede forțată de ea să renunțe la a mai citi la școală pentru că altfel riscă pedepse:

"Uite, nu mi-am dat seama că-mi place să citesc până-n clipa în care am fost amenițată să nu mai pot citi. Nimeni nu-și dă seama că-i place să respire!"

 Un alt episod în care cei doi frați realizează cât de segregată este lumea în care trăiesc e acela în care o copiii o însoțesc pe Calpurnia la biserica negrilor. Construcția este sărăcăcioasă, comunitatea nu își permite să cumpere cărți de imnuri religioase și strânge cu mare greutate zece dolari la chetă pentru a ajuta familia lui Tom Robinson, câtă vreme el se află în închisoare.
Chiar dacă o enoriașă comentează la venirea celor doi copii albi în biserică, femeia este redusă la tăcere iar copiii sunt primiți în primele rânduri lângă amvon de unde ascultă predica.

Viața familiei Finch este cu bune și cu rele, în casa lor își face la un momentdat apariția sora lui Atticus - mătușa Alexandra - pentru a-l ajuta pe fratele său cu creșterea și educația copiilor.
Lipsa unei figuri feminineeste resimțită prin atitudinea și modul în care arată Scout, concluzionează mătușa Alexandra. Adesea teoriile ei despre conduita socială și locul fiecărui individ în comunitate intră în contradicție cu valorile morale pe care Atticus încearcă să le transmită lui Jem și surorii sale.

Despre autoare

Nascuta in 1926 intr-un orasel din Alabama, Harper Lee e descendenta generalului Robert Lee din timpul razboiului civil. 

Tatal, ziarist si avocat devenit senator, și-ar fi dorit ca ea să urmeze o carieră juridică, dar Harper Lee pleacă la New York pentru a deveni scriitoare. In 1960 publică Să ucizi o pasăre cântătoare. Succesul e imediat și de proporții. In 1961 primește Premiul Pulitzer, iar un an mai târziu e realizat un film cu Gregory Peck in rolul principal.

Să vă spun părerea mea

Sunt extrem de încântată că am redescoperit această carte la ani de zile după prima mea tentativă eșuată de a o citi. 

Iubesc scrierea, personajele și măestria cu care sunt construite. Lecțiile de umanitate și umorul merg mână în mână. Harper Lee reușește să construiască personaje cheie extrem de credibile, cu o coloană vertebrală puternică, iar lectura este de-a dreptul savuroasă.

O recomand cu căldură oricărui iubitor de carte, adolescent sau adult. Cititorul va avea o grămadă de situații savuroase de care să se bucure, atitudini și personaje în care se va recunoaște, realități dureroase care nu ne sunt nici nouă străine ca popor. Mă refer aici la situația precară a minorităților rrome din țara noastră care are o istorie asemănătoare cu cea a populației de culoare din Statele Unite ale Americii.

Scout are o minte sclipitoare și o putere de înțelegere exemplară, fratele ei este o copie în miniatură a tatălui lor - un înțelept în devenire, iar figura paternă a lui Atticus este extraordinară prin exemplele pe care le dă, prin lipsa lui de agresivitatea dar și prin promptitudinea cu care răspunde nevoii copiilor săi și a celor din comunitate.

Cartea pledează pentru egalitate în drepturi (indiferent de categoria socială, rasă sau sex), pentru buna înțelegere între generații, pentru deschiderea în fața noilor provocări și mai ales pentru umanitate, motive pentru care o ador!

Puteți citi recenzia continuării, romanul Du-te și pune un străjer. 

“Există un soi de oamnei care... știi... se gândesc atât de mult la lumea cealaltă, încât n-ajung niciodată să învețe cum să trăiască în lumea asta.”