Culoarea purpurie - Alice Walker

Am terminat recent de citit cartea Culoarea purpurie de Alice Walker, și vai de când îmi doream să o citesc. Mi-am dorit acest lucru de acum ceva ani, când am văzut filmul. 

Am plâns când l-am văzut prima oară, am plâns când l-am văzut a doua oară și am plâns când am văzut secvențe din film. Nu poți să afli povestea asta fără să plângi, sau cel puțin, fără să rămâi impresionat. Steven Spielberg a făcut minuni cu povestea asta, chiar dacă romanul în sine te pune pe gânduri.

Cartea abundă de personaje, toate au o legătură de rudenie, într-un fel sau altul, cu Celie Johnson. Măritată cu forța de cel pe care îl considera tatăl ei și despărțită de sora mai mică și de proprii copii, Celie este nevoită să ia viața ca a tare în casa "domnului", cum îl numește ea pe Albert, soțul ei.

Este frecvent abuzată de soț și nimeni nu are niciodată o vorbă bună pentru ea, care a venit în casa lui Albert doar ca să-i crească pe copiii lui. Celie este blestemată să fie abuzată, exploatată și înjosită de el, fără să se opună, de fapt, ea nici nu face asta. 

Da ea o ține pe-a ei, tre să lupți. Tre să lupți.

Da eu nu știu să lupt. Știu numa să supraviețuiesc.

Celie îi scrie frecvent lui Dumnezeu scrisori, îi spune despre viața ei cu Albert, despre iubirea pe care o poartă ea amantei lui Albert, Scumpi Avery, despre faptul că speră să-și revadă sora și copiii.

Da, viața personajelor din Culoarea purpurie este atipică, aș zice chiar bizară pentru noi, de la complicități amoroase până la înclinări homosexuale și abuzuri fizice care par aproape firești în cursul poveștii, totul te lasă mască.

Celie, deși portretizată ca fiind puțin prostuță, este un personaj puternic, adeseori martor neimplicat al acțiunii, dar cu toate acestea, personaj mereu prezent și tăcut.

Fii atentă, lui Dumnezeu îi place ce-ți place și ție - și o grămadă de chestii care ție nu-ți plac. Da mai presus de orice, lu Dumnezeu îi place admirația.

Adică Dumnezeu e trufaș? întreb.

Nu, face ea. Nu-i trufaș, numa că vrea să împărtășească lucrurile bune. Cred că-l enervezi pe Dumnezeu dacă ești pe câmp și treci pe lângă culoarea purpurie și nici n-o  bagi de seamă.

Cartea dezvoltă teme precum homosexualitatea, a fost chiar numită lectură esențială a literaturii LGBT, dar nu asta este problema, ci faptul că în carte femeile sunt abuzate, înjosite, iar imaginea bărbatului este una de tiran. Apoi mai ilustrează foarte bine viața negrilor de la începutul secolului XX, negri nu demult scăpați din sclavie și obiceiurile pe care au fost nevoiți să și le însușească.

În alt plan, Nettie, sora lui Celie, care este misionar în Africa scrie și ea scrisori pentru sora ei. Nettie vorbește despre greutățile pe care le întâmpină în încercarea de a școlariza și ajuta tribul african olinka. 

Despre autoare

Alice Malsenior Walker (n. 9 februarie 1944, Eatonton, Georgia) este o scriitoare și o activistă politică americană. Ea devenit cunoscută pe plan intenațional prin romanul ei Culoarea purpurie publicat în anul 1983. Romanul a fost premiat cu American Book Award și Premiul Pulitzer. Iar în anul 1986 el a fost ecranizat de regizorul american Steven Spielberg. Alice Walker alături de scriitorii Toni Morrison, Alex Haley, Maya Angelou și August Wilson face parte dintre cei mai renumiți scriitori afro-americani.

Să vă spun părerea mea

Deși limbajul este puțin ciudat pentru că este o traducere a jargonului afro-american, cartea este una foarte bună. Mi-am dorit să o citesc și mă bucur că am reușit. Cum mă așteptam, filmul nu este foarte cuprinzător, pentru că nu are cum în două ore, nu reușește să acopere abundența de personaje.

Un bildungsroman de neuitat, cu o varietate foarte mare de teme, conflicte inter-umane, conflicte interioare, inter-rasiale și conflicte între sexe. Personajul Celie mi-a stârnit compasiunea, deși măritată și cu copii, este totuși o fată mare, ea nu luptă, ea nu trăiește, ea supraviețuiește pentru că asta știe să facă, pentru că nimeni înafară de Scumpi Avery nu i-a arătat că viața paote fi și altfel. Nimeni nu a iubit-o pe Celie înafară de Scumpi, dar și aceasta cu o iubire de scrută durată.

Mi-a plăcut incredibil cartea și o recomand. Mi-a amintit de romanele Coliba unchiului Tom și  Fructele mâniei.