Trecerea timpului

A fost zi de plimbari azi.
Ne-am hotarat sa ne intalnim (eu cu Ioana), la avantu', un capat de strada cu statie de tramvai.
Zis si facut, pana la avantu' , insa, drumul la trap rapid intesat de ciudatii pe care ii detest.
Prima oprire,tiganul jumate stirb, care m-a salutat desi nu-l cunosc, i-am intros sfios salutul si am mers mai departe, cu ochisorii intinis inainte, a doua piedica, un camion parcat pe trotuar.
Langa camioneta un domn veghea traficul de pe partea cu soseaua, merg si eu sfioasa si ma uit dupa masini, gasesc momentul prielnic sa trec si aud din urma:
-Domnisoara, cati ani ai? (domnisoara a rupt-o la fuga fara sa mai dea explicatii)
Adica, ce-l interesa pe el?
Ajung la locul stabilit, Ioana era cu iubirea ei, pe care o tinea strans in brate, ce geloasa eram, ea are un iubitel dragut foc, iar eu nimic.
Mergem cu tramvaiul, ne place, ajungem la serbarile cetatii, am ascultat probele de sunet ale trupei,Ad Hoc, de pe scena, ajunsi cu vreo ora mai devreme, iubitul ei a dansat putin dupa ce s-a ghiftuit bine cu mancarea buna,pe care Ioana nu s-a sfiit s-o guste .
Ioana primeste un telefon, pornim tustrei grabiti spre casa lui, ca sa nu mearga singur.
Iar cu tramvaiul, ne place, desi cam zdruncitati ajungem la el la bloc.
Taticul lui a venit la inaintare, l-a luat in brate, la fel si desaga cu biberoane, a iubitelului Luca.
Ne-am intors la tramvai, de data asta fara bebe, am ajuns la ultimele trei melodii din concertul Alexandrinei Chelu si a trupei, apoi a urmat un DJ care arunca cu doze (pline,cred) de bere in public, deci nu ne era recomandat sa stam prin preajma scenei.
Asa ca am pornit-o agale spre statie, marind pasul o data cu trecerea timpului.