Scrisoare catre Fat-Frumos

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt, nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit [...]


  Nici povestile nu mai au farmecul de odinioara, spuneai sa inconjuram Pamantul si sa raspandim binele-n lume, dar nu m-ai lasat...
 De ce m-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini, nu stiu drumul spre castel si acasa doare...
 Ai plecat ca un las, Fat-Frumos, si nu ne-ai invatat nimic...
 Te rog sa te intorci, uite aici!

                                     Cu drag,
                                                     Bianca
                p.s. mersi dj ca mi-ai sugerat melodia :)