Povestea unor oameni->amishii
Ziceam ieri ca voi scrie mai multe despre comunitatea amish. Să continuăm deci.
Comunitatea Amish trăieşte în SUA regiunea Lancaster, Pennsylvania, originară fiind din Germania.Migrarea lor începe în secolul al 18-lea, ca urmare a persecuţiilor religioase din acea vreme. Am putea spune că nu s-au achimbat prea mult de atunci, deoarece refuză să folosească electricitatea şi orice ţine de tehnologia modernă pe motiv că îi îndepărtează de Dumnezeu.
Regulile lor sunt foarte stricte în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, ei fac doar opt ani de şcoală, mai apoi mulţumindu-se să lucreze pământul, cu ajutorul cailor şi a atelajelor, şi să crească animale. Casele lor sunt şi ele simple, la fel ca viaţa lor, încălzite pe lemne, luminate cu lămpi, fără electricitate şi electrocasnice.
Îmbrăcămintea e una standard pentru toată lumea, bărbaţii poartă salopete, cămăşi şi pălării de paie.Femeile poartă rochii lungi, croite la fel, fără nasturi (sunt consideraţi ispititori), şorţuri albe peste şi bonete pe cap. Femeile din comunitate nu îşi taie părul şi îl ţin mereu acoperit.
Botezul la ei are loc pe la 16 ani, au o tradiţie în care tinerii sunt lăsaţi să iasă din comunitate pentru o scurtă vreme, după care trebuie să aleagă dacă vor sau nu să rămână amishi. Dacă nu doresc acest lucru vor fi excluşi din comunitate, neavând voie să păstreze legătura cu familia din comunitate, lucru dureros mai ales pentru mamele lor.
Nu au voie să conducă maşini, în loc folosesc trăsuri trase de cai.Cred că e puţin ciudat să vezi pe strada printre maşini luxoase şi de ultimul răcnet nişte trăsurici.
Pe scurt, amishii sunt nişte oameni de fier, foarte credincioşi care ţin cu dinţii de principiile şi credinţa lor.
p.s. puteţi vedea mai multe fotografii frumoase ca cele din postare pe siteul fotografului Bill Coleman.
Comunitatea Amish trăieşte în SUA regiunea Lancaster, Pennsylvania, originară fiind din Germania.Migrarea lor începe în secolul al 18-lea, ca urmare a persecuţiilor religioase din acea vreme. Am putea spune că nu s-au achimbat prea mult de atunci, deoarece refuză să folosească electricitatea şi orice ţine de tehnologia modernă pe motiv că îi îndepărtează de Dumnezeu.
Regulile lor sunt foarte stricte în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, ei fac doar opt ani de şcoală, mai apoi mulţumindu-se să lucreze pământul, cu ajutorul cailor şi a atelajelor, şi să crească animale. Casele lor sunt şi ele simple, la fel ca viaţa lor, încălzite pe lemne, luminate cu lămpi, fără electricitate şi electrocasnice.
Îmbrăcămintea e una standard pentru toată lumea, bărbaţii poartă salopete, cămăşi şi pălării de paie.Femeile poartă rochii lungi, croite la fel, fără nasturi (sunt consideraţi ispititori), şorţuri albe peste şi bonete pe cap. Femeile din comunitate nu îşi taie părul şi îl ţin mereu acoperit.
Botezul la ei are loc pe la 16 ani, au o tradiţie în care tinerii sunt lăsaţi să iasă din comunitate pentru o scurtă vreme, după care trebuie să aleagă dacă vor sau nu să rămână amishi. Dacă nu doresc acest lucru vor fi excluşi din comunitate, neavând voie să păstreze legătura cu familia din comunitate, lucru dureros mai ales pentru mamele lor.
Nu au voie să conducă maşini, în loc folosesc trăsuri trase de cai.Cred că e puţin ciudat să vezi pe strada printre maşini luxoase şi de ultimul răcnet nişte trăsurici.
Pe scurt, amishii sunt nişte oameni de fier, foarte credincioşi care ţin cu dinţii de principiile şi credinţa lor.
p.s. puteţi vedea mai multe fotografii frumoase ca cele din postare pe siteul fotografului Bill Coleman.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)