O viață-Guy de Maupassant (recenzie)

Am citit această carte pe nerăsuflate. De fapt am început-o prin 4 aprilie dar a mers mai greu, am citit-o pe tren în drum spre Cluj și cum eram foarte obosită numai la carte nu mi-a stat gândul.

Ajunsă acasă, după vreo 3 zile de pauză, leneveală și stat la calculator am reluat cartea de unde rămăsesem.

Vă voi ilustra în câteva fraze acțiunea cărții și voi încerca din răsputeri să nu divulg prea mult.

Am primit cartea asta de la lecturi urbane în noaptea bibliotecilor.

Recenzie

Romanul, publicat în anul 1883, o are în centrul atenției pe Jeanne, o tânără de șaptesprezece ani care se întoarce la casa părintească după ce și-a petrecut bună parte din copilărie într-o mănăstire. Asta pentru a fi ferită de probleme. 

 Nu după mult timp, întoarsă la conacul părintesc, fiind fiică de baron, îl cunoaște pe Julien Lamare. Un tânăr misterios dar atrăgător. 

 La numai trei luni după ce fac cunoștință, cei doi tineri se căsătoresc. Julien se schimbă foarte mult după căsătorie, de unde rezultă că se însoară cu Jeanne doar pentru a pune mâna pe averea ei. Devine zgârcit și răutăcios cu soția, socrii și angajații.

De acum, baroană de Lamare, Jeanne se va obișnui greu cu viața de familie. Tânără naivă și prostuță, va fi înșelată de soțul ei cu propria slujnică, cu care acesta va avea un fiu.

Nu după mult timp, rămâne și Jeanne însărcinată, părinții îi sunt alături în tot acest timp. Naște un băiețel prematur cu o sănătate șubredă. Realizează că soțul ei e din ce în ce mai distant, ajungând chiar să fie ucis de  soțul ultimei amante.

Nici după acest eveniment, viața femeii nu e lipsită de greutăți. Părinții ei mor pe rând. Pe măsură ce crește, fiul ei Paul (poreclit Poulete) devine un om cu preocupări necinstite, fiind mereu dator și cerând mereu bani mamei sale. 

Acesta se căsătorește cu o prostituată. Dezamăgită și singură, Jeanne, este nevoită să își crească nepoata, fiica lui Poulete, rămasă ofrană de mamă. 

Această carte urmărește decăderea nobilimii și a moravurilor proaste care nu au lipsit nici din viața cotidiană a oamenilor din secolele trecute.  

E adevărat, pe parcursul cărții veți trăi intens prin ce trece Jeanne, care la suprafață pare o femeie lașă. Își iartă soțul prima dată când o înșeală, dar a doua oară, pare că soarta nu-l iartă și este ucis de soțul amantei sale. 

Se poate spune, că cea mai bună persoană din carte este Jeanne, care  își iartă soțul dar și fiul.  Din generații diferite, fiul seamănă mult cu tatăl său, chiar dacă Julien moare când Paul era bebeluș, acesta ajunge să-i calce pe urme tatălui său în purtări și reacții.

Mi-a plăcut mult cartea aceasta și pot să spun că e una din cele pe care le-am citit pe nerăsulfate. Îi acord cărții nota 10 din 10, pentru că avea părți foarte bune care nu mă lăsau să m opresc din citit.

************

Vreau să vă arăt cu ce am muncit eu sâmătă.

 E un semn de carte haios. Curând o să vă arăt și cum se face. 

Aaa, să nu uitați de concurs, pe care îl găsiți aici și la care încă mai puteți câștiga!