Limbajul florilor - Vanessa Diffenbaugh

Ieri am terminat de citit romanul Vanessei Diffenbaugh, și anume, Limbajul florilor. E drept că m-am lălăit ceva cu lectura, ba nu aveam timp, ba nu aveam chef, cu toate că mi-a plăcut mult cartea.

Romanul o are ca protagonistă pe Victoria, o fată crescută în orfelinat și pasată de la o familie la alta cu scopul de a fi adoptată. Nu reușește să se acomodeze nicăieri și este mereu trimisă la orfelinat, până când o femeie singură se decide să o ia în custodie. La început copila de zece ani speră cu orice preț că va fi din nou trimisă la casa de copii, dar cu timpul se acomodează în casa lui Elizabeth, iar aceasta o consideră ca pe propria fiică.

În timpul petrecut la această femeie, Victoria învață, printre altele, limbajul florilor. Limbaj pe care Elizabeth îl folosea ca să comunice cu sora de la distanță cu sora ei, Catherine, fără ca mama lor să le descifreze semnificaţiile.

Limbajul florilor a fost folosit încă din Epoca Victoriana pentru a transmite mesaje codate, fiecare floare are o semnificație, de exemplu : Angelică - inspiraţie, Azalee - pasiune fragilă şi efemeră, Barba-popii - victorie, Begonie- ai grijă, Brânduşa - bucuria tinereţii, Busuioc - ură, Lăcrămioara - reîntoarcerea fericirii, Levănţică - neîncredere, Lotus - puritate etc. Majoritatea florilor şi-au pierdut semnificaţiile pe care le aveau la acea perioadă, dar una dintre ele a rămas  aceeaşi, trandafirul roşu are şi acum semnificaţia de dragoste dacă este oferit sufletului pereche. Bineînţelesc că acum mesajul transmis prin trandafir nu mai este unul secret.

La finalul romanului găsim dicţionarul Victoriei, la care munceşte în roman şi este realizat în urma unei documentări temeinice chiar de autoare.

Planurile cărţii sunt alternante, acesta este aspectul care mi-a displăcut la roman. În unul dintre planuri ni se istoriseşte copilăria Victorie şi problemele cu care se confrunta în timp ce încerca să se acomodeze la Elizabeth, iar în planul imediat următor ne aduce în prezent. Victoria, scoasă de sub tutela statului, acum majoră, care încearcă să îşi ia viaţa în propriile mâini. Petrece o perioadă de timp pe stradă, apoi reuşeşte să îşi găsească o slujbă ca ajutor de florăreasă unde pregăteşte clienţilor buchete de flori prin care să transmită mesaje. 

Ajunge să descopere adevărata dragoste, în persoana lui Grant, o cunoştinţă din copilărie. 

Despre autoare

Vanessa Diffenbaugh s-a inspirat din propria experienţă ca mamă adoptivă. După ce a studiat scriere creativă şi educaţie la Universitatea Stanford, Vanessa a începtu să le predea arta şi scrierea tinerilor cu venituri reduse din comunitate. Vanessa Diffenbaugh trăieşte împreună cu soţul şi cei trei copii ai lor în  oraşul Cambridge, Massachusetts din Statele Unite ale Americii. Limbajul florilor este primul roman publicat de ea.

Să vă spun părerea mea

Este un roman frumos şi complex, citiţi şi o să vedeţi. Mie mi-a plăcut mult. Am aflat multe lucruri despre transmiterea mesajelor prin flori, iar personajul central, deşi nu seamănă cu o domnişoară sensibilă din romanele lui Jane Austen, este totuşi un personaj fascinant. Mă uimeşte prin tăria de caracter, forţa cu care luptă şi mă dezamăgeşte în acelaşi timp pentru că nu se consideră capabilă să iubească. 

Cu toate acestea, îmi place Victoria, ea descoperă în lucrul cu florile o plăcere şi astfel uneşte destine. Chiar ea afirmă că este singurul lucru la care se pricepe. 

De asemenea, învaţă să iubească şi să devină o mamă responsabilă, chiar dacă ea nu a avut parte de iubirea mamei naturale.

Singurele minusuri ale cărţii sunt planurile care alternează prea brusc, parcă ai vrea mai bine să citeşti ce se întâmplă cu Victoria copil decât să te ducă imediat la viaţa ei de după ce părăseşte căminul. Un alt minus ar fi faptul că se simte puţin că autoarea a scris cartea după ce a urmat cursurile de scriere. Romanul nu are un stil foarte poetic şi curgător, dar cu toate acestea îl consider un roman bun.

Aici puteţi viziona trailerul cărţii.