Fetița care s-a jucat de-a Dumnezeu - Dan Lungu

Ieri a fost 1 decembrie, ziua Națională a României, ziua românilor, fie că locuiesc în țară fie că sunt plecați pe meleaguri străine.

Romanul Fetița care s-a jucat de-a Dumnezeu se poate spune că a picat la țanc, dar despre acest aspect puțin mai încolo.

Despre autor

Dan Lungu  este conferențiar dr. la Catedra de Sociologie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași. 

În 1996 inițiază grupul literar Club 8. Între 2001 și 2002 este redactor-șef al revistei de cultură Timpul. Este membru al ASPRO și al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, Dan Lungu este și directorul Muzeului Literaturii Române Iași.

Scurt rezumat

artist- Diego Mallo

Cartea urmărește drama Rădiței, o fetiță a cărei mamă este plecată în Italia la muncă pe o perioadă de câțiva ani.

Mălina, sora mai mare a Rădiței este luată de tatăl lor, cu care trăiește în apartamentul familiei, în timp ce Rădița rămâne la bunicii materni.

"Mama nu mai are față, i s-a tocit, liniile care la bătrâni se adâncesc din ce in ce la ea aproape că au dispărut. Mama e o voce umedă care o întreabă ce-mai-faci-iubita? ce-note-ai-mai-luat-la-școală? ce-cadou-să-ți-iau-de-ziua-ta? te-înțelegi-bine-cu-Buna? Fața ei ovală întinerește, începe să arate netedă ca în fotografii."

Mare parte din poveste este prezentată din prisma fetiței, dar și din punctul de vedere al Letiției, mama Rădiței, sau al Laurei, o prietenă de-a Letiției plecată de asemenea la muncă în străinătate.

Romanul - în plan secund - prezintă viața pe care o duc cele două femei, Letiția și Laura în Italia, dar și problemele de care acestea se lovesc.

Dorul de casă, dorul de familie, de copii și umilința de a lucra în posturi înjositoare în străinătate, dar cu toate acestea mai bine plătite decât în România, sunt problemele de care se lovesc în general cei plecați din țară.

Letiția ajunge să fie îngrijitoarea unei bătrâne bogate care se deplasează într-un scaun rulant, în timp ce Laura schimbă mai multe astfel de job-uri, mai mult sau mai puțin umilitoare, toate din dorința de a strânge bani pentr a-și face un trai mai bun în România.

Gândul tuturor celor care pleacă să lucreze în străinătate este acela de a se întoarce în țară după o perioadă, dorința lor cea mai mare este să-și construiască locuințe, care rămân mai apoi pustii și mereu neterminate din cauza problemelor financiare. 

Mulți dintre colegii de clasă ai Rădiței au colegi părinți plecați la muncă în Spania sau Italia. Copiii rămân adesea acasă în grija bunicilor sau a părintelui rămas acasă, dar lipsa părintelui plecat rămâne împregnată în sufletul celor mici.

Una dintre plăcerile Rădiței este jocul de-a Dumnezeu, de unde și titlul cărții. Ea urmărește cu atenție persoanele din jur și telepatic le îndeamnă ce să facă. 

Stilul în care e scris romanul este unul simpatic, chiar ghiduș aș putea zice, făcând abstracție de situațiile nefericite descrise. 

Limbajul este colocvial și chiar plin de inocență, naratorul este cel care sesizează anumite situații, concluziile urmând să fie trase de cititor. 

Mi-a plăcut mult, finalul este deschis și m-a lăsat puțin în suspans. 

Îi acord cărții nota 10. 

****

by Diego Mallo

Despre românii plecați în străinătate se poate vorbi mult și bine. Cu ajutorul acestei cărți le-am înțeles mult mai bine drama. Eu am avut norocul ca ai mei să nu fie nevoiți, sau să nu ia decizia de a pleca din țară. 

Cunosc cazuri de părinți sau cel puțin un părinte plecat în străinătate și știu că nu este ușor. Nu e deloc plăcut  să pleci pentru o perioadă și să lucrezi acolo în domenii umilitoare pentru care se primesc mai mulți bani decât în România. Cartea arată și viziunea străinilor asupra românilor care lucrează în diaspora. De cele mai multe ori nu sunt prea bine-văzuți, cu toate că sunt considerați căliți și destul de rezistenți.

Recent Voltaj a scos o piesă ce abordează exact această temă. Un băiețel a cărui părinți sunt plecați din țară... dacă mâine noaptea n-ar mai avea vreo stea, dacă într-una vântul spre mine ar sufla, tu ai fi motivul să pot să o iau de la capăt...