Lindenfeld - Ioan T. Morar

Lindenfeld prezintă viața unui sat mort și reînviat pentru două săptămâni. Nu înțelegeți nimic, nu?
Ei bine, citiți cartea, este savuroasă.
Romanul își plasează personajele într-un sat părăsit din Banat, Linfenfeld, unde un grup de studenți la arte își fac practica în pictură.
Spre surprinderea lor, găsesc satul renovat și se întâlnesc cu cel care a comandat lucrarea.
De la el află că satul va fi reînviat pentru  scurtă perioadă cât va veni în vizită un fost sătean, vârstnic, fugit pe timpul războiului în lume.

săteni din Lindenfeld, sursa

Studenții, împreună cu profesorul intră și ei în joc și alături de actorii unui teatru german, vor readuce Lindenfeld la viață.
Cartea este presărată și cu viețile intime ale majortiății personajelor, de la actorii teatrului, idila dintre Prof și una dintre viitoarele studente și până la viața lui Klaus Bernath, fugarul care se întoarce în satul natal după câteva decenii de refugiat.
Actorii încearcă să intre în pielea personajelor, ajutați de regizor, de biograful lui Klaus și de cel care a comandat renovarea satului.
Klaus sosește în cele din urmă în sat și nu se prinde că totul este un spectacol bine-pus la punct pentru el, pentru a-l ierta de șocul cu întoarcerea într-un sat natal părăsit.
Bătrânul hotărăște că ar vrea să se restabilească în Lindenfeld, acum actorii și regizorii sunt puși în fața unui impediment. Cu toate acestea apare o situație neprevăzută.
Încă odată vă zic, citiți cartea!

Despre Lindenfeld

Lindenfeld azi, sursa

Trebuie să menționez că Lindenfeld există, sau mă rog, ce a mai rămas din el. Este un sătuc din Banat ce a fost locuit de șvabi până prin anii 1980. Se spune că ultimul locuitor a fost un nene bătrân care a murit lovit de mașină când a mers în oraș să-și ia pensia.
Acum satul a rămas doar o runiă năpădită de vegetație, trist ... Șvabii au venit pe teritoriul țării noastre pentru că l-au considerat tărâmul făgăduinței, au fost un fel de coloniști, motivați de posibilitatea de a cultiva terenul aici și de dările mici de care beneficiau.

Ei bine, bucuria lor n-a ținut prea mult, au fost și ei afectați de foamete, războaie, comunism, chiar dacă satul este situat într-o zonă izolată.
Cred că nu doar Lindenfeld este în această situație, este trist să vezi cum în multe dintre sate rămân doar bătrânii, tinerii aleg să muncească la oraș, să își întemeieze familii și așa mai departe.
Viața la țară nu e ceea ce a fost, acum suntem mai comozi, iar satul nu ne oferă acel confort pe care îl avem când suntem aproape de locul de muncă. Când găsim ABC-uri, spitale, farmacii, baruri, cluburi deschise non-stop. Orașele nu dorm niciodată în întregime, pe când satele da. Și parcă, acum aleg din ce în ce mai mult să doarmă pentru todeauna, odată cu tinerii care se mută la oraș și bătrânii care mor...
Cartea redă foarte bine o realitate simulată, cum ar fi să ne ducem într-o cetate părăsită, de exemplu, și să încercăm să o readucem la viață? Să ne costumăm în cetățeni, muncitori, domni, cavaleri, domnițe, boieri?
Am arăta ca pe un platou de filmare, ei bine, la fel este și în cazul cărții.
Cu toate acestea, fiecare personaj ascunde o poveste bine construită, un dor, un vis, o speranță, un background pe care noi îl aflăm.
Mi-a plăcut, îl recomand cu căldură!

Voi ce mai citiți?
Eu am început azi Un veac de singurătate al lui Marquez, apoi plănuiesc să citesc Alchimistul de Coelho și  Înainte să adorm de S.J. Watson.
Nu prea știu să aleg cărțile, am impresia că dau adesea de romane plate, lipsite de esență care mă plictisesc, ori sunt cam puierile deja pentru vârsta mea. Mă simt ciudat. Trebuie să am mai mare grijă când aleg ce citesc.
Sunt dispusă să aflu recomandări de la voi. :)

P.S La mulți ani de opt martieeeee!!!! :D