..de data aceasta spunea adevărul

N-am fost la curent în timp real cu tragedia. Știți bine de ce tragedie vorbesc, vorbesc de cea din București. Clubul acela doldora de oameni care s-a transformat într-un abis.
Aveam alte preocupări în timp ce ei petreceau, nu stau aproape de București, ba deloc.  Am încercat să dorm în acea noapte, dar n-am reușit. Am deschis la loc facebook-ul și am fost lovită de un flux de știri. Toate descriau carnagiu, incendiu, dramă. Aveam impresia că mass-media exagerează, pentru că o face des... dar de data aceasta spunea adevărul.

S-a declarat doliu național, erau prea mulți care sufereau, pentru ca noi să ne distrăm.
Cu toate acestea, am ieșit în oraș. Oradea a fost veselă toată noaptea de sâmbătă spre duminică, peste tot a fost înghesuială. Puține localuri s-au conformat doliului, măcar din respect. Petrecăreții erau ei înșii atât de îndoliați, încât aveau pe ei cele mai macabre costumații..
În aer se simțea puțină reticență, dar cu toate acestea, viața de noapte își urma cursul.
Cui îi păsa de ce s-a întâmplat în altă parte? Doar lumea noastră este guvernată de vorba carpe diem (trăiește clipa). Peste un an sau doi vom uita de nefericirea de acum, peste un an, doi sau trei probabil vor apărea alte nenorociri, tot din cauza noastră.
Făptașii suntem noi, pentru că ne asumăm riscuri inutile. Pentru că nu ne punem centura când urcăm în mașină, pentru că șoferul face abstracție de la faptul că a băut, pentru că localurile în care petrecem n-au niciodată destule ieșiri și extinctoare, pentru că ne pasă de calitatea sunetului și a luminilor, nu de siguranță.

Acum plângem, donăm sânge, aprindem lumânări, ne rugăm și marșăm pentru victime. Măcar de am învăța ceva pe termen lung.
Când am ajuns acasă, destul de târziu sâmbătă în ceas de noapte, mama era încă trează și stătea singură în bucătărie.
Se uită la mine și îmi zice abătută: Am crezut că nu mai vii niciodată acasă.

Mi-am amintit instant de mesajul care circulă pe facebook și pe care chiar și eu l-am distribuit cu câteva ore înainte. M-am simțit prost după ce am dat ochii cu mama...