Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt

V-am mai spus cât îmi plac mie de mult scrierile lui Eric-Emmanuel Schmitt? Cred că da, și am să vă spun asta la fiecare ocazie! Îl ador pe Schmitt!

Acestea fiind spuse, Elixirul dragostei, este cartea pe care am terminat-o de citit în urmă cu câteva ore (cam două), iar acum vă împărtășesc impresiile la "cald", cum s-ar zice.

Romanul este format dintr-un schimb de scrisori între doi foști iubiți: Adam și Louise, amândoi parizieni la origine. Cei doi se despart, Louise se mută în Canada, cu toate acestea ceva îi menține "împreună".

Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia.

Mesajele îi fac pe cei doi să înțeleagă ce n-a mers între ei, îi ajută să-și rememoreze trecutul, să spere la mai bine pentru viitor și să de naștere unei prietenii, sau, cel puțin așa ne lasă pe noi să credem.

Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire...

În orice caz, citind, m-am gândit că din fiecare relație eșuată s-ar putea naște o prietenie. Sună puțin nerealist, dar chiar cred că ar fi frumos să poți rămâne prieten/ă cu fostul/fosta.

Uneori, în relații, lucrurile merg invers. Sărim adesea peste  friendzone, if you know what I mean, direct la faza de iubiți... de multe ori lucrul acesta poate fi derutant și, cred, de cele mai multe ori se termină repede. Se termină cu ruperea relației și implicit cu nepăstrarea legăturii.

Ruperea oricărei legături, în opinia mea, ustură cel mai tare și rămân de foarte multe ori cicatrici, uneori mai superficiale alteori mai adânci.

(..) hai să inaugurăm prietenia meditând la iubire.

Ei bine, Louise și Adam văd puțin diferit lucrurile. Pentru psihanalistul Adam și fosta lui iubita, Louise, menținerea legăturii este calea spre nașterea unei prietenii fructuoase. O prietenie în care cei doi se pot sfătui reciproc în viitoarele relații sau își pot face chiar mici favoruri.

Să vă spun părerea mea

Nu v-am mai spus de multă vreme o părere la subsolul vreunei recenzie de carte. Ar cam fi cazul. :)

Mi-a plăcut mult de tot cartea. A stat, ce-i drept ceva vreme pe noptieră, am o carte începută de ceva vreme, plus că sunt prinsă cu licența. Mă gândeam că voi duce înapoi Elixirul dragostei  la bibliotecă fără să citesc, ar fi fost o pierdere pe care o regretam mult.

Oricum, m-am prins care este elixirul dragostei dintre Louise și Adam, cred că îi spune comunicare, nostalgie sau poate simplu, dor...

Există lucruri cu care trebuie să te obișnuiești înainte să le prinzi gustul: cafeaua, țigara, broccoli și singurătatea. Acum mă străduiesc să mă familiarizez cu aceasta din urmă, fiindcă e noua mea tovarășă.

Oricum, finalul este prea frumos ca să-l dezvălui eu aici, așa că provoc să-l descoperiți!

Dacă ați citit deja cartea, cum vi s-a părut?

Ce mai citiți voi grozav în ultima vreme, dar înainte de culcare?